Felix – amânare legală

Devoțional zilnic

Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră până va veni căpitanul Lisias.” Fapte 24:22

Prins la mijloc, între presiunea iudeilor, care puteau să-i creeze neplăceri trimiţând rapoarte negative la Roma, şi nevinovăţia evidentă a lui Pavel, Felix caută o soluţie de amânare legală a dezbaterilor. El constată că ar avea nevoie de depoziţia căpitanului Lisias, aşa că suspendă audierile cu argumente dintre cele mai valide.

Motivul adevărat era însă altul. În expunerea sa, Pavel făcea referire la un subiect incomod pentru Felix: „calea” ascultării de Lege şi de proroci, care se termină cu învierea celor drepţi şi a celor nelegiuiţi. Acesta era un adevăr în faţa căruia guvernatorul nu se simţea tocmai confortabil. Sigur că faţă de laudele interminabile ale lui Terţul, „calea” prezentată de Pavel era la polul opus. Numai că, în timp ce cuvintele oratorului erau vorbe goale făcute să creeze impresie, expunerea lui Pavel aducea în atenţie lucruri de o mare solemnitate.

Pavel nu se dezicea pe sine nici chiar atunci când era vorba să-şi apere libertatea. Pentru el, aceasta era şansa de a vesti Evanghelia unui auditoriu rarisim, cu care nu avea să se mai întâlnească prea uşor, aşa că folosea ocazia pentru a-şi prezenta solia. Urmând pe calea Maestrului său din Nazaret, el convertea orice moment din viaţă în modalitate de a-şi împlini misiunea.

Amânarea legală a lui Felix nu este atât de mult un act de justiţie, cât este un mod personal de a se confrunta cu adevărul divin. El amână să ia decizii şi să opereze schimbări în viaţa personală, iar această şovăială se exprimă printr-o amânare legală.

Succesul la un pas de tine:

Se găsesc forme legale pentru aproape tot ceea ce dorim să facem, dar ceea ce este cel mai important este relaţia personală cu adevărul mântuitor. Acesta n-ar trebui blocat printr-o amânare legală.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit