Felix – corupție și amânare

Devoțional zilnic 10 noiembrie 2019

Totodată, el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el. Fapte 24:26

Se pare că vremea prielnică pentru mântuirea lui Felix trecuse, din moment ce el nu se mai temea să-l invite pe Pavel să stea de vorbă. În acelaşi timp, Felix nădăjduia că fraţii vor face o chetă pentru a-l elibera pe Pavel contra unei atenţii băneşti consistente. Dar Pavel nici nu se gândea la o asemenea soluţie. El aştepta liniştit intervenţia lui Dumnezeu. Cât despre aranjamentele la modă, nu avea de gând să folosească nimic prin care să fie slăbită valoarea mărturiei sale personale.

Felix îl putea asculta acum pe Pavel, având gândul la banii fraţilor creştini. nu-l mai deranja predica despre judecată, dacă faptul acesta i-ar fi adus un beneficiu material oarecare. Conştiinţa sa trecuse deja pragul critic şi începea să se osifice, pe măsură ce apelurile ei continuau să fie ignorate. Concentrarea atenţiei lui Felix asupra aspectului material al întâlnirilor sale cu Pavel îl scutea pe guvernator de a se mai îngrozi la auzirea soliilor cercetătoare de inimă.

Din confruntarea cu un subiect incomod, există cel puţin două ieşiri. Una este abordarea directă şi elucidarea cazului, alta este evitarea impactului prin schimbarea centrului de interes sau a subiectului de discuţie. Felix a ales cea de-a doua variantă. El a constatat că după o vreme conştiinţa se obişnuieşte cu subiectele incomode şi nerezolvate şi se poate chiar convieţui alături de lucrurile amânate sine die. Pe de altă parte, Pavel continua să-şi împlinească rolul de mesager al adevărului dumnezeiesc, sperând până în ultima clipă că lucrarea sa va izbândi.

Succesul la un pas de tine:

Culoarea şi gustul banilor pot schimba aparent dimensiunile şi semnificaţia lucrurilor spirituale, dar pacea cu Dumnezeu este primită numai prin împăcare cu El.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro