Felix – subiecte incomode

Devoțional zilnic 9 noiembrie 2019

Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfirânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” Fapte 24:25

Artificiile de calcul ale lui Felix nu au dus prea departe. După câteva zile, Drusila, nevasta lui, care era iudeică şi care dorea să-l asculte pe Pavel, l-a antrenat şi pe dregător în ascultarea din nou a soliei despre judecată. De data aceasta, lucrurile au devenit dramatice. Felix a fost cuprins de o groază adevărată şi l-a întrerupt pe Pavel în toiul expunerii, amânând partea a doua a predicii pentru o altă ocazie, pe care nu şi-ar mai fi dorit-o niciodată.

Este de-a dreptul uimitoare această mişcare a harului divin, care revine iarăşi şi iarăşi pe lângă inima lui Felix, oferindu-i noi ocazii de a se confrunta cu propria conştiinţă în vederea despovărării de vinovăţie. În realitate, rolurile lui Felix şi ale lui Pavel erau inversate. Pavel, aflat formal în lanţuri, era liber înaintea lui Dumnezeu şi se simţea în largul lui să vorbească despre judecată şi dreptate, în timp ce Felix se simţea grozav de ferecat în cătuşele propriei conştiinţe copleşite de condamnare.

Cu siguranţă că împăcarea sa cu Dumnezeu nu i-ar fi pus în primejdie demnitatea publică pe care o avea, dar Satana folosea acest pretext pentru a-şi prelungi stăpânirea asupra vieţii lui. Felix se temea de o mulţime de urmări dramatice pentru viaţa şi funcţia sa publică, dar acestea nu erau decât trăiri subiective menite să-i blocheze orice iniţiativă mântuitoare. Potentatul a ales mai degrabă să reziste împotriva propriei conştiinţe, decât să Ii ofere lui Dumnezeu ocazia de a-i elibera viaţa din păcat şi osândă.

Succesul la un pas de tine:

Complexul lui Felix funcţionează la fel de bine şi astăzi. Sper că nu te afli printre cei afectaţi de el sau cel puţin n-ar trebui să te afli.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro