Femeia gârbovă – dezlegare cu bucluc

Devoțional zilnic 3 septembrie 2019

Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceea în ziua Sabatului? Luca 13:16

Reformele pe care Hristos le făcea nu puteau ocoli subiectul cel mai sensibil al religiei iudeilor: Sabatul. Modul în care îl serbau era departe de ceea ce a intenţionat Dumnezeu cu această zi sfântă. Conducătorii religioşi adăugaseră o mulţime de reguli şi restricţii, iar spiritul acestei sărbători îşi pierduse cu totul semnificaţia şi forţa de refacere. Creatorul intenţionase ca această zi să contribuie la despovărarea vieţii omeneşti de orice apăsare şi grijă, dar în realitate. Sabatul iudeilor de pe timpul lui Hristos era cea mai împovărată şi obositoare zi.

În procesul de reformare a vieţii spirituale şi religioase. Mântuitorul intenţiona să atragă atenţia asupra direcţiilor principale. Din acest motiv. El a procedat la câteva vindecări în Sabat; vreo şapte. Prin acest lucru. El dorea să atragă atenţia asupra adevăratului spirit al Sabatului. Sigur că Hristos putea evita discuţiile pe acest subiect, dar a păstra tăcerea asupra acestui lucru ar fi însemnat o neîmplinire a misiunii Sale.

Vindecând-o pe femeia gârbovă chiar într-o zi de Sabat, Hristos a dorit să sublinieze că bucuria eliberării de orice fel de apăsare este compatibilă cu ceea ce ar trebui să fie Sabatul. Sigur că prin acest fapt Mântuitorul contravenea regulilor impuse de oameni, dar El dorea să atragă atenţia că regula esenţială stabilită de Dumnezeu era ca Sabatul să fie o zi a bucuriei sfinte, a eliberării de poveri şi a refacerii puterilor obosite din cursul săptămânii.

Succesul la un pas de tine:

Poţi face modificări privind modul de a petrece ziua de odihnă, astfel ca ea să corespundă mai bine scopului de vindecare şi refacere pentru care a fost creată.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro