Fericită nădejde

Devoțional zilnic 29 decembrie 2019

Să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie. (Tit 2:12)

Suntem îndemnați să trăim cu cumpătare, dreptate și evlavie în această lume și să așteptăm arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. Unii au avut o obiecție cu privire la lucrarea mea, deoarece eu spun că este datoria noastră să așteptăm venirea lui Hristos pe norii cerului. Ei obișnuiesc să spună: „Ai crede că ziua Domnului este la uși când o auzi pe sora White vorbind despre venirea Domnului Hristos; dar ea tot predică despre acest subiect de patruzeci de ani și Domnul nu a venit încă.” Aceeași obiecție putea fi adusă și împotriva cuvintelor Domnului Hristos Însuși. El a spus, prin gura ucenicului Său iubit: „Iată, Eu vin curând”, iar Ioan a răspuns: „Amin, vino Doamne, Isuse!”

Domnul Isus a rostit aceste cuvinte ca niște cuvinte de avertizare și încurajare pentru poporul Său. De ce nu le-am da atenție? Domnul a spus că cei credincioși vor fi găsiți veghind și așteptându-L. Servul cel necredincios spusese: „Stăpânul zăbovește să vină” și a început să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii.

Timpul exact al celei de-a doua veniri a lui Hristos nu ne este descoperit. Domnul Isus a spus: „Niciun om nu cunoaște ziua sau ceasul acela”. Însă El ne-a dat anumite semne ale venirii Sale, spunându-ne: „Când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.” El a poruncit ca, pe măsură ce apar semnele venirii Sale, „să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele pentru că izbăvirea voastră se apropie”. Şi, în vederea acestor lucruri, apostolul a scris: „Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi sunteți fii ai luminii și fii ai zilei.” Deoarece nu știm ceasul venirii lui Hristos, noi trebuie să trăim cu cumpătare în veacul de acum, „așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.”

Domnul Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne poată răscumpăra din orice nelegiuire și să-Şi curățească pentru Sine un popor deosebit, plin de râvnă pentru fapte bune. Poporul Său trebuie să-și păstreze caracterul deosebit de reprezentant al Său. Există o lucrare de făcut pentru fiecare din cei care fac parte din acest popor… Așa cum spunea apostolul: „Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji.” – Signs of the Times, 24 iunie 1889

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro