Festus – decizie chibzuită

Devoțional zilnic 12 noiembrie 2019

Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.” Fapte 25:12

Atunci când un lucru este bine chibzuit, el va fi recunoscut ca atare de mai mulţi. Soluţia propusă astfel va satisface mai multe nevoi şi căutări, în acelaşi timp. Pavel cere să fie judecat de cezar, pentru a ieşi din încurcătura în care viata îi era în mod serios ameninţată. Lucrul acesta se dovedeşte a fi o soluţie convenabilă şi pentru Festus, care are de înfruntat presiunea şi perfidia iudeilor, de care nu ştie cum să scape.

Aflând de cererea lui Pavel, Festus nu se grăbeşte să-i dea curs imediat, ci îşi ia răgazul să chibzuiască împreună cu sfetnicii săi. Ei examinează împreună argumentele pro şi contra şi ajung repede la concluzia că soluţia propusă de Pavel este reciproc avantajoasă.

Dacă ar fi să teoretizăm acest exemplu de înţelepciune, l-am putea încadra fără dificultate în categoria: „eu câştig, tu câştigi”. Este puţin probabil că Pavel face socoteli prea savante atunci când avansează cererea de a fi dus înaintea cezarului. El reacţionează simplu, pe baza experienţei de viaţă şi în contextul devoţiunii personale şi a legăturii sale cu Dumnezeu. Concluzia la care ajunge se dovedeşte a fi deosebit de valoroasă şi este apreciată corespunzător şi de Festus.

Cât despre iudei, aceştia trebuie să se recunoască înfrânţi şi neputincioşi în ciuda zelului lor orb de a-l omorî pe Pavel. În situaţia în care Pavel avea să fie condus la Roma sub escortă imperială, planul lor de a-l linşa într-un moment de neatenţie al gărzii era din ce în ce mai puţin realizabil.

Succesul la un pas de tine:

Formula „eu câştig, tu câştigi” nu este nouă în practică, dar continuă să fie eficientă şi chiar inspirată şi salvatoare. O poţi încerca!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro