Fii fără vină

Devoțional zilnice

Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Apocalipsa 14:5)

Păcătuieşte un lucru odios. El a mânjit frumuseţea morală a unui mare număr de îngeri. El a pătruns în lumea noastră şi aproape a şters chipul lui Dumnezeu în om. Dar, în marea Sa iubire, Dumnezeu a prevăzut o cale prin care omul să poată să-şi recâştige poziţia de la care a căzut supunându-se ispititorului. Hristos a venit ca să stea în fruntea omenirii, să construiască în numele nostru un caracter desăvârşit. (…) „Dar tuturor celor ce L-au primit… le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). (…)

Oare ce cere Domnul de la moştenirea Sa, răscumpărată prin sângele Său? Sfinţirea întregii fiinţe – o curăţie asemenea curăţiei lui Hristos, o desăvârşită conformare faţă de voinţa lui Dumnezeu. (…) în cetatea sfântă nu va intra nimic întinat sau neadevărat. (…)

Noi putem reflecta chipul Dumnezeului nostru. Noi putem cunoaşte ştiinţa vieţii spirituale. Noi îl putem onora pe Creatorul nostru. (…)

Mai înalt decât cel mai înalt gând pe care îl poate atinge omul este idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi. El doreşte ca mintea noastră să fie limpede, temperamentul şi caracterul nostru să fie plăcut, iubirea noastră – nelimitată. Atunci pacea care întrece orice cunoştinţă va porni de la noi, ca să binecuvânteze pe toţi aceia cu care venim în contact. Atmosfera ce înconjoară sufletele noastre va fi atunci reîmprospătată. (…)

Mulţi se prind de adevăr cu vârfurile degetelor. Timpul preţios ce trebuie folosit pentru a vorbi despre puterea salvatoare a Mântuitorului este folosit de mulţi pentru a colporta veşti rele. Dacă aceştia nu vor face o schimbare radicală, vor rămâne pe dinafară. Dacă nu vor trăi o deplină transformarea caracterului, nu vor intra niciodată în ceruri. (…) Omul convertit cu adevărat nu are înclinaţia de a gândi sau a vorbi despre greşelile altora. Buzele lui sunt sfinţite şi el dă mărturie pentru Dumnezeu despre faptul că harul lui Hristos i-a transformat inima. (…) în ceruri vor intra numai aceia care au biruit ispita de a gândi şi a vorbi de rău pe semeni. (Review and Herald, 24 noiembrie 1904)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit