Filip – chemare directă

Devoțional zilnic 25 iulie 2019

A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Ioan 1:43

Isus avea mai mult decât intuiţie atunci când l-a găsit pe Filip. Dincolo de aparenţa sa de ucenic, Filip avea o inimă corespunzătoare programului lui Hristos. Isus citea inima oamenilor cu uşurinţă, iar călăuzirea Tatălui Îi asigura o acţiune permanent corectă şi eficientă. Hristos nu a ratat nicio alegere. Episodul cu alegerea lui Iuda merită un capitol separat, dar acesta nu scade calitatea alegerilor făcute de Hristos.

Filip a fost ales pe o cale directă. Nu a fost nimeni care să mijlocească apropierea sa de Mântuitorul. Nu a trebuit să-i spună nimeni despre Mesia şi nu a trebuit să-l convingă nimeni sau să-l aducă la Hristos. Învăţătorul l-a întâlnit. În răstimpul celor câteva secunde cât s-au aflat faţă în faţă, Hristos a văzut în viaţa lui Filip suficiente elemente care să-l recomande, iar în clipa următoare i-a adresat chemarea.

Faptul că nu a mai fost nevoie de o a doua invitaţie arată că Filip era deja pregătit să accepte această chemare. Locul şi rolul său în sânul celor doisprezece erau deja pregătite, iar el s-a conformat fără discuţii suplimentare.

Alegerea şi chemarea directă continuă să funcţioneze şi astăzi ca şi pe vremea strângerii laolaltă a ucenicilor. Dumnezeu poate alege să cheme pe cineva fără să fie nevoie de intermediari. Acest lucru ţine de suveranitatea Sa. Nu există împrejurări care să-L împiedice pe Dumnezeu să lucreze. Sigur că acţiunea oamenilor este importantă, dar Dumnezeu nu este neapărat dependent de aceasta. Chiar şi atunci când foloseşte intermediari, El îşi asumă răspunderea în ultimă instanţă.

Succesul la un pas de tine:

Sunt multe momente în viaţă când Dumnezeu alege să lucreze direct, de aceea este imperios necesar să cultivi o puternică legătură cu El.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro