Fiul meu!

Devoțional zilnic

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat. – Isaia 9:6

Haideţi să ne imaginăm ce gânduri treceau prin mintea Mariei…

Privind în ochii Lui zâmbitori, aveam un simţământ incredibil ştiind că fiul meu – întâiul meu născut – era Cel ales să salveze omenirea. Cum s-au putut întâmpla toate acestea în ultimele nouă luni?

Ţinându-L pe pruncul Isus la pieptul meu, am început să îmi amintesc ultimele luni care mi se păreau de necrezut. Am fost atât de entuziasmată de sărbătoarea nunţii iudaice, perfect planificată şi romantică. Apoi am auzit cuvintele îngerului care a venit la mine: „Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare la Dumnezeu. Tu vei naşte un fiu.”

Am întrebat cum este posibil aşa ceva, deoarece eu eram încă fecioară. Îngerul mi-a spus să nu mă tem. „Iată roaba Domnului”, am răspuns eu, supunându-mă voii lui Dumnezeu. „Facă-mi-se după cuvintele tale!” Apoi îngerul a plecat (pe baza versetelor din Luca 1:30, 31, 34, 38).

A fost o perioadă cumplită pentru mine. Gândul că voi fi mama lui Emanuel mă paraliza. Eram îngrozită, neştiind când voi simţi prima piatră aruncată înspre mine pentru faptul că rămăsesem însărcinată… Tânjeam după îmbrăţişarea alinătoare a lui Iosif. Cum puteam să fiu mamă înainte să devin soţia lui? Nu puteam găsi logica în toată situaţia. Şi fiul meu, ca Mântuitor al lumii…, prin câtă durere va trebui să treacă? Cât de respins avea să fie? Cum aş fi putut eu să stau să privesc toate acestea, ştiind că…?

Pruncul, acum chicotind şi plângând pe patul de paie pe care Iosif l-a făcut pentru El, m-a adus înapoi la realitate. Nu, mirosul vitelor, al oilor şi al cămilelor din jurul Lui nu era ceea ce îmi imaginasem pentru El.

Luându-I degeţelele micuţe şi catifelate în mâna mea, mi-am imaginat câţi oameni vor fi atinşi de aceste mâini, restaurându-le sănătatea fizică şi spirituală. Numărându-I cele zece degeţele de la picioare, aproape că reuşeam să aud paşii Săi pe cărările aspre, pietroase, pe unde urma să meargă El. Ah, inima Lui bătea atât de repede – de câte ori urma să îmi fie zdrobită inima dându-mi seama că inima Lui plină de râvnă şi iubire va fi cea sfâşiată pentru toţi păcătoşii (inclusiv pentru mine).

Fiul meu! întâiul meu născut! L-am iubit cu iubirea unei mame. L-am acceptat. Fiul meu!

Şi Mântuitorul meu! Tu ai acceptat dragostea Sa astăzi?


Mary L. Maxson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit