Floarea de gerberă

Devoțional de seară 6 octombrie 2019

După cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. – Romani 6:4

Toamna trecută, mi-am lăsat gerberele afară pe terasă, neştiind că nu puteau face faţă frigului. Când a venit frigul, planta mea părea să fi murit. M-am întrebat ce s-ar putea întâmpla dacă aduc planta în casă. Nu s-a întâmplat nimic timp de două săptămâni. M-am asigurat ca floarea să aibă soare, apă şi căldură, lucruri de care chiar şi oamenii au nevoie ca să fie sănătoşi. Apoi tulpina a început să crească şi să se înalţe, au apărut noi frunze verzi care au început să înmugurească.

Într-o zi, am văzut un boboc maro-gălbui de floare care nu era deloc plăcut. Totuşi, zi după zi, a început să se schimbe din acea culoare tristă şi a înflorit cu petale portocalii. După puţin timp, a devenit o floare de margaretă portocalie splendidă. Minunat! Am fost încântată de acel proces. La baza plantei am văzut mai multe frunze mici care „creşteau”!

Acea floare, care s-a întors la viaţă într-un mod miraculos, m-a învăţat o lecţie. Dumnezeu a creat-o şi a reînnoit-o. Mi-a făcut viaţa mai fericită doar prin ceea ce a putut face. M-am gândit: Acea floare lucrează pentru Creatorul ei. Ce faci tu pentru Dumnezeu?

Am fost ruşinată de răspunsul meu: Foarte puţin. Ar trebui să îmi fie ruşine — după ce Dumnezeu a făcut atâtea pentru mine! Chiar dacă am vârsta de nouăzeci şi unu de ani şi nu pot umbla deloc fără cadrul meu pentru mers, cu siguranţă aş putea face ceva. Doamne, ce pot face pentru Tine? m-am rugat.

Câteva zile mai târziu, am primit un fluturaş în căsuţa poştală. Era din partea unei librării creştine. Printre alte lucruri, făcea reclamă la un pachet de broşuri intitulate Vorbind cu Dumnezeu. A fost un răspuns la rugăciunea mea! Am comandat un pachet de o sută de broşuri. Chiar dacă nu mă deplasez prea bine la vârsta mea, totuşi, cu siguranţă pot să împart broşurile încurajatoare în lanţul de magazine din apropiere, m-am gândit eu. Am fost uimită să văd cât de repede s-au dus o sută de broşuri în mâinile altora! Zâmbetele pline de căldură şi recunoştinţă pe care le-am primit în schimbul broşurilor mi-au încălzit inima.

Data viitoare voi comanda patru pachete! Sunt bani bine cheltuiţi.

Pentru noi, unii oameni pot părea ca fiind morţi spiritual, aşa cum era floarea mea înainte să o aduc în casă la căldură. Dar poate că unii oameni citesc broşura cu rugăciune, iar astfel vor fi reînviaţi spiritual. Mă rog ca ei să înflorească într-o viaţă nouă şi să fie gata să se întâlnească cu Mântuitorul lor.


Dorothy Butler

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro