Fobiile

Devoțional zilnic

Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: “Întărește-te și îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” Iosua 1:9

Câte fobii ai? Ți-e teamă de insecte, de întuneric? Știai că ablutofobia se referă la teama de a te spăla? Sau că antropofobia este teama de oameni? Sau că fobofobia este teama de a-ți fi teamă? Și eu mă tem de multe lucruri: întunericul nu mă încântă, însă am fost nevoit să dau piept cu bezna de multe ori. Nici spațiile închise nu mă ajută prea mult, însă am supraviețuit unui lift blocat.

Cel mai dificil a fost să constat claustrofobia (teama de spații închise) pe când mă aventuram cu un grup de prieteni într-o peșteră din zona Sătic. Eram vreo șapte temerari care și-au luat inima-n dinți și frontala pe cap și-am pornit spre inima pământului. Știind că resimt uneori simptomele claustrofobiei, mi-am propus să dau piept cu această frică. După o consfătuire inițială, ne-am avântat spre prima galerie. Mersul piticului, câteva coate prin nisipul peșterii și sosim în primul spațiu mai larg. Am pornit din nou spre următoarea galerie. Când târâș, când rostogol, mai cu spaimă sau cu râsete ajungem tot mai spre adânc. Spre final m-am avântat împreună cu liderul grupului spre limita galeriilor. Îi auzeam mereu glasul la un pas în spate, îi răspundeam și-l chemam mereu. Mă minunam cât de mult avansasem.

Era strâmt tare, așa că ne-am oprit și ne-am întors. Când toată echipa a sosit la loc deschis, concluzia a fost simplă: nimeni nu suferă de claustrofobie. „Nici măcar eu!”, am exclamat cu încântare. Acesta a fost momentul când claustrofobia a lăsat loc altei frici: autofobia – teama de a fi singur. 

Eu și cu tine suntem zidiți de Dumnezeu să nu fim singuri și indiferent dacă între oameni vei fi singur, El – Domnul, spune: „Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9)

Daniel Nițu, coordonator exploratori Zona Ialomița, pastor Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit