Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. (Coloseni 3:23)
Fiecare individ, de la cel mai de jos și umil până la cel mai mare, de sus, este un agent moral și este înzestrat cu capacități pentru care este răspunzător înaintea lui Dumnezeu.
Fie ca cei ce se ocupă de afaceri să procedeze în așa fel încât să aducă slavă Domnului lor prin credincioșia lor. Fie ca în tot ceea ce fac să se vadă religia lor și spiritul lui Hristos. Fie ca mecanicul să fie un reprezentant sârguincios și credincios al Aceluia care a trudit în treburile umile ale vieții în cetățile din Iudeea. Fie ca toți cei ce poartă numele lui Hristos să lucreze astfel încât ceilalți, văzând faptele lor bune, să aducă slavă Creatorului și Răscumpărătorului lor. (…)
Cei care au fost binecuvântați cu talente speciale nu ar trebui să disprețuiască valoarea serviciilor acelora care sunt mai puțin înzestrați decât ei. Cel mai neînsemnat talant este un talant de la Dumnezeu. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, acel singur talant, folosit cu sârguință, va fi dublat, iar cei doi talanți puși în serviciul lui Hristos vor ajunge patru; și astfel cel mai umil instrument poate crește în putere și utilitate.
Noi suntem răspunzători doar pentru talanții pe care ni i-a dat Dumnezeu. Domnul nu îl mustră pe cel ce și-a pus în lucru talanții și i-a dublat, folosindu-și iscusința. Cei care își dovedesc în felul acesta credincioșia pot fi lăudați și răsplătiți; însă cei care lenevesc în vie, care nu fac nimic, sau fac cu neglijență lucrarea Domnului, își arată de fapt adevărata lor atitudine, prin faptele lor, față de lucrarea la care au fost chemați,. Ei arată că inimile lor nu sunt implicate în lucrarea pentru care au fost angajați. (…)
Nimeni să nu se plângă că nu are talente mai mari pe care să le folosească pentru Domnul… Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru capacitățile pe care le aveți și rugați-vă ca să puteți îndeplini responsabilitățile care vi s-au încredințat. Dacă doriți să fiți mai folositori, mergeți la lucru și veți dobândi lucrurile pe care vă plângeți că nu le aveți. Mergeți la lucru cu răbdare statornică și faceți tot ce puteți mai bine, fără să țineți seama de ceea ce fac alții… Să nu gândiți și să nu spuneți: O, dacă mi s-ar încredința o lucrare mai mare! O, dacă aș avea slujba aceea sau aceea! Faceți-vă datoria acolo unde vă aflați. Investiți cât puteți mai bine talantul ce vi s-a încredințat chiar acolo, în locul unde vă aflați, și acea lucrare pe care o faceți va conta cel mai mult înaintea lui Dumnezeu. – Review and Herald, 26 octombrie 1911