Frica

Devoțional de seară 7 noiembrie 2019

Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia. – Luca 12:32

Hristos ne-a spus că nu trebuie să ne îngrijorăm sau să ne temem, ci mai degrabă să ne încredem în El. Biblia ne spune că înainte ca Hristos să Se întoarcă, va fi un timp de necaz cum nu s-a mai văzut niciodată înainte. Acest gând trezeşte frica în mulţi şi, bineînţeles, şi eu m-am gândit la asta, îngrijorându-mă ce se va întâmpla. Au existat multe momente periculoase şi dificile în istoria acestui pământ, şi multe vor mai veni. Insă nu trebuie să ne temem, ci să ne încredem. Cum? Când privim înapoi la modul în care ne-a călăuzit Dumnezeu în trecut, ne ajută să ne încredem în călăuzirea Sa în viitorul necunoscut.

Când am aflat că aşteptam primul meu copil, câteva prietene s-au gândit că este de datoria lor să-mi spună cât de grea va fi naşterea. Eram aşa de încântată că voi avea un copil, încât am decis să îmi şterg din minte comentariile lor şi să mă bucur de sarcină. Când a sosit timpul să nasc, tot nu mi-am îngăduit să mă concentrez la durere – până când a ajuns aproape de nesuportat.

Atunci am crezut că nu voi uita niciodată ceea ce experimentam. De fapt, mă întrebam cum a devenit aşa de mare populaţia dacă femeile resimt o durere atât de mare la naştere. Cu siguranţă, nimeni nu ar trece din nou prin aceasta în mod voluntar!

După 36 de ore de efort şi o presiune finală, am auzit cele mai uimitoare cuvinte: „Ai o fetiţă perfectă – zece degete la mâini şi zece la picioare.” Când personalul medical mi-a pus nou-născutul în braţe, am uitat imediat de toată experienţa prin care am trecut. Doar cercetam cea mai preţioasă faţă pe care am văzut-o vreodată.

Cei mai mulţi oameni experimentează vremuri de necaz în vieţile lor – momente dureroase, pierderi, suferinţă şi boală. Însă Dumnezeu doreşte ca noi să ne amintim că El este cu noi. El nu ne va părăsi niciodată.

Iar când această viaţă se încheie şi Mântuitorul nostru Se întoarce pentru noi, ne vom uita la cea mai preţioasă faţă pe care o vom vedea vreodată! Toate amintirile suferinţei pe care le-am experimentat aici ne vor părăsi; toată durerea de dinainte va păli prin comparaţie cu acea experienţă! Când suntem ispitiţi să ne temem, să ne amintim, acum şi pentru totdeauna, că „Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8).


Sue Anderson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro