Fructele lăcomiei

Devoțional zilnic 24 septembrie 2019

Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află. Matei 7:13-14

Ai auzit ce au făcut Paul și Bianca în vacanța de vară? Anul trecut, când erau la bunici, au văzut un platou cu fructe zemoase. Erau acolo mere, pere, piersici și cireșe – unele mai mari și mai frumoase, altele mai mici și mai puțin colorate. Știi ce fac de obicei copiii când primesc fructe? Le aleg pe cele mai mari și mai frumoase. Așa au făcut și ei, dar pentru că nu erau foarte multe, au început să se certe rău de tot pe cele mai atrăgătoare.

Bunica s-a gândit să îi învețe o lecție. Cu o altă ocazie le-a pus din nou fructe pe masă. Din nou au început să apară nemulțumiri între ei pentru că fiecare voia ceea ce i se părea mai atrăgător. Dar ce să vezi? De data aceasta fructele mari și frumoase, pe care ei și le doreau, erau viermănoase, iar cele mai mici și mai puțin atrăgătoare erau cele gustoase. Astfel au învățat o lecție: ceea ce pare frumos s-ar putea să nu fie sănătos.

Cu mulți oameni se întâmplă la fel. Ei caută fericirea acolo unde nu este. Ambalajul le atrage atenția, dar conținutul îi lasă cu un gust amar. Sunt ca niște pești care mușcă din momeală fără să știe că aceasta îi va costa viața. Puțini sunt cei care află calea cea îngustă care duce la viață. Sper ca eu și cu tine să intrăm pe poarta cea strâmtă și să găsim fericirea!

Alexandru Dobrin, pastor, Transilvania de. Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro