Frumusețea naturii

Devoțional zilnice 27 octombrie 2018

Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? – Matei 6:28-30

În sufragerie avem o orhidee naturală foarte frumoasă, care înfloreşte ocazional. Atunci când nu este înflorită, soţia mea, foarte creativă, îi ataşează o orhidee care arată exact ca originalul. Oamenii sunt impresionaţi de frumuseţea ei! Totuşi, oricât de frumoasă ar fi, ar trebui să ne amintim că florile artificiale doar le imită pe cele naturale. Florile artificiale nu sunt vii şi, în consecinţă, nu trec prin misteriosul proces al creşterii. Mai presus de orice, florile artificiale nu poartă amprenta lui Dumnezeu!

În Review and Herald din 27 octombrie 1885, Ellen White spune: „Hristos a încercat să atragă atenţia ucenicilor săi departe de artificial, înspre natural: «Dacă Dumnezeu a îmbrăcat aşa iarba de pe câmp, care astăzi este şi mâine este aruncată în cuptor, cu atât mai mult nu te va îmbrăca El pe tine, puţin credinciosule!» (Matei 6:30). De ce nu a învelit Tatăl nostru ceresc pământul cu maro sau gri? El a ales culoarea cea mai liniştitoare, cea mai acceptabilă pentru simţuri. Cât de mult este înviorată inima, iar duhul obosit este însufleţit atunci când priveşti la pământ, îmbrăcat în hainele sale de un verde viu! Fără acest înveliş, aerul ar fi plin de praf şi pământul ar părea un deşert. Fiecare fir de iarbă, fiecare boboc şi floare înflorită este un semn al dragostei lui Dumnezeu şi ar trebui să ne înveţe pe fiecare o lecţie de credinţă şi încredere în El. Hristos ne atrage atenţia la frumuseţea lor naturală şi ne asigură că cea mai splendidă paradă a celui mai mare rege care a deţinut vreodată un sceptru pământesc nu este egală cu cea purtată de cea mai umilă floare. Tu, care suspini după splendoarea artificială pe care doar bogăţia o poate cumpăra, după picturi costisitoare, mobilă şi îmbrăcăminte, ascultă glasul Învăţătorului divin. El îţi îndreaptă atenţia spre floarea de pe câmp, spre modelul simplu care nu poate fi egalat de măiestria omenească.”

Dumnezeu ne-a dat Sabatul ca o zi specială în care să contemplăm frumuseţea creaţiei Sale (Exod. 20:8-11). Fie ca mesajul tăcut al naturii să te aducă mai aproape de El!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro