Gamaliel – semnul providenței

Devoțional zilnic 7 octombrie 2019

Şi acum, eu vă spun: „Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace. Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.” Fapte 5:38,39

Sunt remarcabile intervenţia lui Gamaliel şi spiritul său de observaţie. În ciuda faptului că era unul dintre cei mai mari învăţători ai Legii din vremea sa, el nu se implica în acţiunile de apărare a statutului public al sinedriului. El nu se temea de ameninţarea răsturnărilor pe care le-ar fi putut produce dezvoltarea creştinismului. Gamaliel a rămas neutru şi îşi putea permite să gândească neangajat politic. În această poziţie, el şi-a putut permite să ofere un sfat inspirat. Cuvintele sale făceau dovada unui spirit de discernământ cât se poate de avansat. El le sugera conducătorilor să nu ia în mâinile lor demersuri care ar putea fi suspectate de conflict cu planurile lui Dumnezeu. Ar fi fost mai bine să fie lăsate lucrurile să evolueze, sugera el, iar dacă mişcarea care se prefigura avea să fie marcată cumva de fanatism sau exagerare, lucrurile s-ar fi împotmolit singure, fără să fie nevoie de intervenţie în forţă.

Observaţia lui Gamaliel era corectă. Sinedriul n-ar fi avut prea multe şanse de reuşită în situaţia în care Dumnezeu Se afla în spatele mişcării creştine. Luptând împotriva lui Dumnezeu, sinedriul şi-ar fi pierdut şi rolul, şi influenţa. Din nefericire, exact aceasta era situaţia. Numai că în ambiţiile şi mânia crescândă manifestate în conducerea adunării legiuitoare, nu avea cine să ia aminte la sfatul unui înţelept. Direcţia de mers fusese deja stabilită şi ar fi fost prea greu pentru conducători să-şi recunoască greşeala şi să facă revenirile de rigoare.

Succesul la un pas de tine:

Ai putea observa încotro conduce Dumnezeu lucrurile şi ai putea evita să lupţi împotriva Sa!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro