Elisei i-a zis: „Este oare acum vremea de luat argint, haine, vii, oi, boi, robi şi roabe?” (2 Împăraţi 5:26)
Istoria lui Ghehazi ne stârneşte curiozitatea. Un ucenic la început de drum, el era acolo când Elisei a demonstrat că Dumnezeul lui Israel nu se poate compara cu Moloh, cu Baal, Astarteea sau oricare dintre dumnezeii străini. Când sunamita şi-a manifestat bunăvoinţa faţă de el, Ghehazi i-a arătat lui Elisei cea mai mare nevoie a ei: un copil. Şi tot el a alergat înaintea lui Elisei pentru a pune toiagul profetului pe faţa băiatului mort. Ghehazi s-a pregătit pentru a fi profet şi părea gata pentru această misiune. El a urmărit îndeaproape lucrarea unuia dintre cei mai mari profeţi din Israel.
Privind la viaţa lui, nu poţi să nu te întrebi: cum se poate ca un om ca Ghehazi să eşueze atât de lamentabil? Cum a putut spera că stăpânul lui – un stăpân care avea o comuniune intimă cu Dumnezeu – nu va fi avertizat cu privire la întâlnirea lui cu Naaman? Chiar dacă el a gândit că l-ar putea înşela pe Elisei, cum putea spera să Îl înşele pe Domnul, în numele căruia Elisei a realizat toate aceste fapte miraculoase?
Problema lui Ghehazi era că el s-a familiarizat prea mult cu lucrurile sfinte! El nu a mai făcut distincţie între sacru şi profan. Elisei i-a pus o întrebare cercetătoare: „Este oare acum vremea de luat bani, ori de acceptat haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe”? (2 Împăraţi 5:26, NIV). Nu era! Iar judecata divină era gata să se reverse asupra lui Ghehazi. Lăcomia lui a atras lepra lui Naaman şi l-a costat privilegiul de a fi martorul cel mai apropiat al semnelor şi minunilor făcute de Dumnezeu.
Și noi suntem în acelaşi pericol! Să nu uităm că familiarizarea cu Cel Sfânt ne poate duce la atitudini de tipul Ghehazi. Ne rugăm tot timpul, în public şi personal, şi se poate ca această rugăciune să-şi fi pierdut din valoare. Poate deschidem Scripturile zilnic şi Cuvântul lui Dumnezeu este posibil să-şi fi pierdut din putere.
Aţi observat sindromul Ghehazi în viaţa dumneavoastră? Aţi simţit că Dumnezeul cel Sfânt al Scripturilor, care a lucrat în viaţa poporului Său şi S-a jertfit pe Sine în Isus, a devenit ceva învechit şi poate chiar plictisitor?
Soluţia nu este departe de noi: o găsim în viaţa de rugăciune şi în studiul Scripturii, în întoarcerea la dragostea dintâi.
Doamne, fereşte-mă de familiarizarea cu lucrurile sfinte! Redă-mi dragostea dintâi faţă de rugăciune şi Cuvântul Tău!
Dorin Sisu, pastor, Conferinţa Muntenia