Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat. Romani 12:6
Au fost multe lacrimi. Mai multe decât se pot număra. Mi-au şiroit din ochi în diverse situaţii. Adeseori îl priveam pe unicul nostru fiu cum se uita la alte familii cu mai mulţi copii. Mi s-a rupt inima când soţul meu a întors capul după o micuţă roşcată, care, după felul în care arăta, ar fi putut fi fata noastră. Apoi şi-a întors capul în altă direcţie. Infertilitatea făcea ravagii.
Dorinţa de a avea măcar încă un copil ne umplea inima. Însă fiecare sarcină se termina la fel, iar noi aproape ne pierduserăm speranţa. Apoi a venit operaţia care ne-a spulberat visurile. Bugetul nu ne permitea să adoptăm un copil. Pierduserăm orice fărâmă de speranţă, cel puţin aşa credeam.
El s-a născut într-o zi de Sabat, într-o dimineaţă rece de ianuarie. Ştiam că urma să vină pe lume şi, cel mai probabil, i se va oferi o altă casă decât cea a părinţilor lui biologici, aşa că ne-am rugat. Ne-am rugat şi tot rugat. Era un ghemotoc de speranţă cu ochi albaştri. După trei săptămâni s-a alăturat familiei noastre. Au trecut trei ani până când totul a fost oficial şi legal, însă acest copil preţios deja devenise fiul nostru. Nepotul nostru după naştere, dar fiul nostru prin alegere şi răspuns la rugăciunile noastre fierbinţi!
Drumul nu a fost mereu uşor. Decăderea din drepturile părinteşti a acumulat anumite tensiuni, iar procesul părea că nu se mai termină. Dar, privindu-l pe micuţ cum creşte, devenind un băieţel atât de dulce, apoi un băiat tot mai mare, ne mai revenea speranţa în suflet. O minune, în adevăratul sens al cuvântului. Darul lui Dumnezeu care să ne reamintească să nu ne pierdem niciodată speranţa.
Când speranţa noastră era aproape stinsă, Dumnezeu a găsit o modalitate să reînnoiască prezenţa Spiritului Său în viaţa noastră. El ne-a îndeplinit visurile, chiar dacă totul părea imposibil. Căile Lui le depăşeau atât demult pe ale noastre, încât nu le-am înţeles decât când a pus în braţele noastre visul pentru care ne rugam. Nu-ţi pierde niciodată speranţa! Este materialul din care sunt făcute visurile… visurile noastre şi ale lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta ne spune Ieremia 29:11.
Doamne, iartă-ne atunci când viziunea noastră umană ne face să credem că nu mai există şanse! Ajută-ne să vedem ce vezi Tu: acea speranţă care nu ar trebui să moară niciodată! Acea dragoste care este alegerea Ta pentru noi.
Kimberley Targert-Paul