Graţiere prezidenţială

Devoțional femei

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbele 28:13)

Se povesteşte că într-o zi, preşedintele unei ţări evalua candidaţii la graţiere prezidenţială. Încercând să ia o decizie înţeleaptă, preşedintele s-a întâlnit cu fiecare aspirant. Tuturor le punea aceeaşi întrebare: „De ce eşti în închisoare?”

– Sunt aici pentru că am fost calomniat şi acuzat pe nedrept, a spus primul.

– M-au trimis la închisoare pentru că au spus că am furat, dar este o minciună, a argumentat al doilea.

Astfel au trecut ei succesiv şi toţi l-au asigurat că erau în închisoare pentru infracţiuni pe care nu le-au comis, că erau nevinovaţi. În cele din urmă, a ajuns şi la ultimul de pe listă. I s-a pus aceeaşi întrebare şi, cu toată sinceritatea, a răspuns:

– Sunt aici pentru că am omorât un om. El mi-a atacat familia, iar eu mi‑am pierdut controlul şi l-am omorât. Dar, ştiţi, domnule preşedinte, mi-am dat seama că ceea ce am făcut a fost rău şi m-am pocăit.

Preşedintele a rămas o clipă gânditor. Apoi s-a ridicat şi a spus:

– Îl graţiez pe acest om.

Ceilalţi prizonieri au fost surprinşi. Niciunul nu putea crede ceea ce auzea.

Unul dintre ei a întrebat:

– De ce-l eliberaţi dacă tocmai a spus că este un criminal?

Preşedintele a răspuns:

– Condamnarea este pentru cei care încearcă să-şi ascundă faptele, dar graţierea este pentru cei care îşi recunosc greşelile şi se pocăiesc.

Felul cum a procedat preşedintele urmează modelul stabilit de Dumnezeu pentru noi, cei care dorim să primim iertarea păcatelor. Domnul nu poate să-i ierte pe cei care, deşi se ştiu vinovaţi, continuă să nu-şi mărturisească păcatele. Realitatea care se impune în cazul tău şi al meu este că „toţi am păcătuit” (Romani 3:23), prin urmare, suntem cu toţii vinovaţi. Deci nu este recomandat să mergem la Dumnezeu şi să-I spunem: „Doamne, sunt nevinovat.” Dimpotrivă, este privilegiul nostru să urmăm exemplul lui David şi să admitem: „Am păcătuit împotriva Ta, dar mă pocăiesc” (vezi Psalmii 51). Când o vei face, Isus îţi va spune: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8 :11). Dumnezeu este gata să te ierte. Dar tu, te-ai hotărât să-ţi mărturiseşti păcatele?

#iertarealuiDumnezeu

Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit