Devoțional zilnic

Grigore Antipa

Oare mai există în Romania copii care să nu fi auzit de Muzeul Antipa? Dar câţi dintre ei ştiu oare cum a luat fiinţă şi din iniţiativa cui? Ei bine, aşa cum sugerează şi numele, fondatorul său a fost Grigore Antipa, cel care face parte din aceeași familie spirituală cu Spiru Haret sau Emil Racoviță. Antipa a fost un cercetător ilustru în mai multe științe ale naturii (biologie, zoologie, ihtiologie, oceanologie) și, totodată, unul dintre primii adepți ai ecologiei.
S-a născut la 27 noiembrie 1867 la Botoșani, ca fiu al lui Vasile Antipa, avocat, și al Zoiței Nicolau. A rămas însă orfan încă din copilărie de amândoi părinții și a fost crescut și educat în continuare, împreună cu fratele său, Nicolae, de către unchi și mătuși. A urmat școala primară în orașul natal apoi, din 1878, liceul la Iași, unde a avut profesori foarte buni, cei mai mulți junimiști (Nicolae Culianu, Anton Naum, Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Ion Caragiani, Ștefan Vârgolici, Alexandru Lambrior), iar printre colegii săi îi regăsim pe viitorii mari savanți Emil Racoviță și Dimitrie Voinov.

Din 1885, devine student la Facultatea de Științe și Medicină a Universității din Iași dar, obținând o bursă regală, își întrerupe studiile pentru a le relua la Jena, în Germania, ca student al marelui naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), fondatorul ecologiei.

Perioada de câteva luni petrecută la Stațiunea din Villefranche-sur-Mer a fost determinantă pentru cariera sa viitoare, căci aici interesul său științific s-a concentrat în direcția oceanografiei. Printre relațiile științifice care l-au împins către această alegere trebuie amintită cea cu principele Albert I de Monaco (1849-1922, monarh între între 1889 și 1922), supranumit „principele savant” sau „principele navigator”.

Revine la Jena în 1889 și participă la o expediție oceanografică în Helgoland (Heligoland) – un mărunt arhipelag german format din două insule, în Marea Nordului, aflat la 46 de km de țărmul continental. În 1891 obține doctoratul cu calificativul maxim Summa cum laude acordat de Ernst Haeckel doar de trei ori de-a lungul carierei sale.

În 1892, după încă un stagiu de câteva luni la Stațiunea zoologică din Napoli (Italia), se întoarce în țară și obține o audiență la regele Carol I, prezentându-i un memoriu despre introducerea pisciculturii raționale în apele României. Regele a fost extrem de receptiv la ideile lui, așa încât Grigore Antipa a fost numit concomitent Director General al Pescăriilor Statului și Director al colecțiilor de zoologie aflate în posesia Muzeului de Istorie Naturală din București, din cadrul Universității. De asemenea, regele i-a pus la dispoziție crucișătorul Elisabeta pentru o expediție internațională pe Dunăre și în Marea Neagră. Expediția a durat patru luni și cinci zile și a consemnat prima cercetare oceanografică românească. Rezultatele ei deosebite au făcut din Grigore Antipa un precursor pe plan național și mondial al hidrologiei.

Încă din 1903, Grigore Antipa făcuse primele demersuri în vederea construirii unui local aparte pentru un Muzeu de Istorie Naturală, „demn de capitala țării”. La fel ca în 1892, el a fost convingător, iar politicienii vremii (mai exact, prim-ministrul liberal Dimitrie Sturza) au fost dispuși să acorde atenţie ideilor lui.

Clădirea în care se află şi astăzi muzeul, pe Şoseaua Kiseleff, a fost terminată și inaugurată în 1908. În interior, organizarea iniţială a colecțiilor muzeale era una absolut originală. Astfel, dioramele – prezentarea diferitelor specii în posturi naturale, în vitrine tridimensionale, cu un fundal pictat ilustrând condițiile habitatului lor natural – reprezenta o noutate muzeistică foarte atractivă pentru acel moment. Numeroase muzee de istorie naturală, europene și americane, i-au solicitat lui Grigore Antipa sprijinul pentru organizarea colecțiilor lor, iar procedeul dioramelor s-a răspândit apoi în muzeele din lumea întreagă.

Colecțiile Muzeului din București s-au îmbogățit în permanență de-a lungul celor 51 de ani cât a fost condus de Grigore Antipa (1893-1944). Respectul de care acesta s-a bucurat atât în ţară, cât și în străinătate, i-au conferit muzeului un mare prestigiu european, păstrat și în zilele noastre. Muzeul adăposteşte şi în prezent peste două milioane de exponate organizate în diferite colecții – zoologice, paleontologice, de minerale și roci, etnografice.

Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și al mai multor academii străine. Autor a peste 150 de lucrări științifice, el s-a identificat total, până la încetarea din viață, la 9 martie 1944, cu opera fundamentală a vieții sale – Muzeul de Istorie Naturală, care i-a purtat nuele încă din 1933.

Prin tot ce a făcut, Grigore Antipa şi-a propus să scoată în evidenţă creaţia lui Dumnezeu şi minunile pe lângă care de multe ori trecem nepăsători, poate tocmai fiindcă le vedem zilnic.

Opreşte-te azi asupra uneia dintre minunile create şi meditează la dragostea şi măreţia Creatorului.

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lamurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El…” Romani 1,20

Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud