Devoțional zilnic

Habacuc – a trăi prin credință

Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui. Habacuc 2:4

Descriind profetic grozăvia căderii Ierusalimului sub babilonieni, profetul Habacuc nu lasă mare speranţă pentru supravieţuitori, în acest context de nesiguranţă şi ruină, singura şansă pentru cei scăpaţi urma să fie salvarea prin credinţă. Aici apare pentru prima dată expresia: „a trăi prin credinţă” care avea să devină un adevărat slogan al întregului Nou Testament.

A trăi prin credinţă înseamnă a supravieţui în ciuda oricărei protecţii omeneşti, ci doar prin şansa pe care o acordă Dumnezeu, datorită intervenţiei Sale. Acesta este un act supranatural, neaşteptat, imprevizibil şi inexplicabil.

A trăi prin credinţă înseamnă a depinde numai de Dumnezeu şi de bunăvoinţa şi îndurarea Sa mântuitoare. Acest lucru nu presupune niciun fel de merit sau recomandare. Singura condiţie este cea a neputinţei de salvare prin mijloace proprii şi a nevoii imperioase de ajutor din afară, respectiv de sus.

A trăi prin credinţă înseamnă a accepta şi aprecia în prealabil ajutorul lui Dumnezeu. Acesta este un act al credinţei, care vede lucrurile care stau să vină ca şi când au venit deja. Este un fel de a avea ceea ce urmează să primeşti.

A trăi prin credinţă nu înseamnă înfumurare şi cutezanţă deşartă şi nici fanatism sau excitare fără rost. Este curajul de a înfrunta cu linişte şi statornicie pericole reale şi provocări adevărate.

Succesul la un pas de tine:

Ai putea găsi momente din trecut când ai trăit prin credinţă? Te-ai putea pregăti pentru viitor, să ai asemenea experienţe chiar mai reuşite.