Habacuc – a trăi prin credință

Devoțional zilnic

Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui. Habacuc 2:4

Descriind profetic grozăvia căderii Ierusalimului sub babilonieni, profetul Habacuc nu lasă mare speranţă pentru supravieţuitori, în acest context de nesiguranţă şi ruină, singura şansă pentru cei scăpaţi urma să fie salvarea prin credinţă. Aici apare pentru prima dată expresia: „a trăi prin credinţă” care avea să devină un adevărat slogan al întregului Nou Testament.

A trăi prin credinţă înseamnă a supravieţui în ciuda oricărei protecţii omeneşti, ci doar prin şansa pe care o acordă Dumnezeu, datorită intervenţiei Sale. Acesta este un act supranatural, neaşteptat, imprevizibil şi inexplicabil.

A trăi prin credinţă înseamnă a depinde numai de Dumnezeu şi de bunăvoinţa şi îndurarea Sa mântuitoare. Acest lucru nu presupune niciun fel de merit sau recomandare. Singura condiţie este cea a neputinţei de salvare prin mijloace proprii şi a nevoii imperioase de ajutor din afară, respectiv de sus.

A trăi prin credinţă înseamnă a accepta şi aprecia în prealabil ajutorul lui Dumnezeu. Acesta este un act al credinţei, care vede lucrurile care stau să vină ca şi când au venit deja. Este un fel de a avea ceea ce urmează să primeşti.

A trăi prin credinţă nu înseamnă înfumurare şi cutezanţă deşartă şi nici fanatism sau excitare fără rost. Este curajul de a înfrunta cu linişte şi statornicie pericole reale şi provocări adevărate.

Succesul la un pas de tine:

Ai putea găsi momente din trecut când ai trăit prin credinţă? Te-ai putea pregăti pentru viitor, să ai asemenea experienţe chiar mai reuşite.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit