Haina de nuntă

Devoțional zilnice

Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat. (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) – Apocalipsa 19:7-8

Unele nunţi sunt cât se poate de perfecte – decoraţiunile, invitații, ceremonia şi, mai presus de orice, mireasa şi rochia ei. Una din ele a fost nunta fermecătoare a prinţului William, Duce de Cambridge, şi Catherine (Kate) Middleton, din 29 aprilie 2011, de la Catedrala Westminster Abbey din Londra. Rochia de nuntă a lui Kate a fost creată de Sarah Bur-ton, directorul de creaţie al luxoasei case de modă Alexander McQueen.

Partea principală a rochiei a fost croită din satin ivoriu şi alb, cu 58 de nasturi din mătase şi organza în spate. Corsajul a fost decorat cu motive florale tăiate dintr-o dantelă fabricată la maşină. Mark Badgley o descrie astfel: „Este acea rochie care rezistă testului timpului. Nu toate rochiile rezistă. Orice mireasă din lume îşi va dori să o poarte.” Tocmai de aceea nu este o surpriză că, la scurt timp, au apărut şi s-au vândut copii ale acestei rochii.

Biblia foloseşte mai multe asemănări cu nunta pentru a descrie relaţia dintre Hristos şi biserica Sa credincioasă. În pilda ospăţului nunţii (vezi Matei 22:1-14), biserica este portretizată nu ca mireasa fiului de împărat, ci este asemănată cu oaspeţii de la ospăţul nunţii. Pentru acea ocazie specială, toţi oaspeţii trebuiau să poarte o haină de nuntă. Oaspetele care nu avea această haină era aruncat în întunericul de afară. În contrast cu această imagine, în scena apocaliptică a nunţii Mielului (vezi Apoc. 19:7-10), perspectiva se schimbă şi sfinţii apar ca mireasa lui Hristos, îmbrăcaţi în „in subţire, strălucitor şi curat”.

Dacă „toate faptele noastre neprihănite sunt ca o haină murdară” (Isaia 64:6), cum poate haina de nuntă să fie definită ca fiind „faptele neprihănite ale sfinţilor” (Apoc. 19:8)? Ellen White spune că haina este „un dar din partea împăratului. … Tuturor acelora care, prin credinţă, îl primesc ca Mântuitor personal, le este dată neprihănirea Domnului Hristos, caracterul Său cel nepătat” (Parabolele Domnului Hristos, pp. 309–310). La fel ca în pilda fiului risipitor (Luca 15:11-32), Hristos doreşte să ne îmbrace cu haina nepătată a neprihănirii Sale şi să ne pregătească pentru ospăţul nunţii Sale.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit