Cuvintele erau furioase, succinte și reci. Vorbeam cu dispreț cuvinte concepute să rănească, să expună, să judece, să condamne.
Și apoi ne ghemuim în spatele perdelelor întunecate, necăjiți de durerea pe care am provocat-o; de lipsa râsului în casă; de prieteniile care s-au blocat sau chiar s-au stricat. Nu putem vedea o cale de întoarcere, iar timpul trece obosit spre noapte.
Dar există lumină și căldură – și har – pentru noi. Biblia spune: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.”(2 Corinteni 5:19). Ne împăcăm când reluăm conversația, întreruptă de durere: alegem să trecem dincolo de acest impas sec în tihna și râsul pe care le știam cândva. Datorită harului, opțiunile noastre prietenoase înfloresc precum deșerturile după ploaia din timpul nopții.
Minunile harului ni se întâmplă mai întâi nouă și apoi prin noi. Pentru că suntem îmbrățișați de Dumnezeu, învățăm limbajul care reconstruiește: „Îți cer iertare. Vreau să fim din nou prieteni. ”
Și undeva, Dumnezeu, care nu ia niciodată pauză și nu renunță, zâmbește în timp ce noi practicăm harul. Iubirea care ne mântuiește ne face buni.
Deci, rămâneți în har. -Bill Knott
Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 25 februarie 2021.
Traducere: Adina Păltineanu
Articolul Harul care înflorește apare prima dată în Redesteptare si reforma.