Harul își asumă riscul

O mulțime de proverbe din cultura noastră îndeamnă la nevoia de precauție: ”Păcălește-mă o dată, e rușinea ta; păcălește-mă de două ori, să-mi fie rușine”. ”Ține-ți prietenii aproape, iar dușmanii și mai aproape”. ”Mai bine un câine viu, decât un leu mort”.

Învățăm lecția din tinerețe: nu avea prea multă încredere; nu ierta prea mult; nu crede prea mult; nu îndura prea mult.

Dar dacă Dumnezeu ar avea o asemenea atitudine față de noi? Ce s-ar întâmpla dacă tabloul de bord al cerului ar declara, pe bună dreptate: „Încă un protest și ești afară” – sau chiar „Trei proteste și ai zburat”? Ce s-ar întâmpla dacă, în loc de dragoste rănită, Tatăl ar fi întâmpinat pe fiul risipitor la ușă cu indicații către cea mai apropiată instituție de reeducare? Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu S-ar fi izolat față de probabilitatea greșelilor noastre repetate, a nebuniei noastre continue, a revoltelor noastre încăpățânate?

Evanghelia nu putea fi mai clară: ”Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13: 7). ”Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Rom 5: 8).

Harul își asumă întotdeauna riscuri greu de crezut, sfidează șansele și alege să creadă că inimile se pot înmuia, mândria se poate topi și risipitorii ar trebui să primească o îmbrățișare cu brațele deschise.

 Acceptați oferta neîncetată a dragostei, care știe cum harul ne va conduce acasă.

 Și rămâneți în ea. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 23 iulie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Harul își asumă riscul apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro