Harul meu îţi este de ajuns

Devoțional zilnice

Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. (2 Corinteni 12:9)

Violonistul Itzak Perlman a urcat pe scenă pentru a începe concertul la Lincoln Hall din New York. Cum avusese poliomielită, trebuia să urce pe scenă cu ajutorul atelelor şi al cârjelor. Se aşeza, punea cârjele deoparte, desfăcea atelele şi-şi lua vioara. Publicul aştepta în tăcere în timp ce Perlman se pregătea, dădea un semnal orchestrei şi începea să cânte. Dar în acea zi, ceva a mers prost. Terminând introducerea uneia dintre piesele sale, una dintre corzile viorii sale s-a rupt. Publicul a fost îngrozit. Toţi se aşteptau să-l vadă pe violonist punându-şi atelele, aplecându-se după cârje şi ieşind să-şi aducă o altă vioară sau să înlocuiască acea coarda ruptă. Totuşi Perlman a închis ochii şi a indicat șefului orchestrei că urma să reînceapă. Orchestra a început, iar Perlman a continuat să cânte cu o pasiune impetuoasă.

Se spune că nu se poate cânta o piesă simfonică doar cu trei corzi, dar în acea noapte, Itzak Perlman a refuzat să creadă aceste spuse. Mulţimea a fost mirată să-l vadă recompunând piesa, schimbând acordurile şi ritmul, modulând şi scoţând sunete care dădeau impresia că nu au existat până în acel moment. La sfârşitul piesei, publicul l-a ovaţionat. Atunci Perlman a ridicat arcuşul pentru a cere tăcere şi a spus: „Ştiţi, câteodată este de datoria muzicianului să descopere ce muzică se poate face cu ceea ce rămâne.”

Tu şi cu mine suntem instrumente imperfecte, viori cu trei corzi, în mâna Violonistului divin. Dacă te simţi incomplet sau imperfect, adu-ţi aminte că Noe s-a îmbătat, că Avraam era prea bătrân, că Iacob a minţit, că David a omorât, că Iona a fugit departe de Dumnezeu, că Petru L-a lepădat pe Hristos, că Eutih a adormit la biserică. Pe scurt, adevărul este că noi toţi avem o coardă ruptă… Priveşte la ceea ce spune Pavel: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine” (2 Corinteni 12:9). Altfel spus, îmi voi accepta limitările pentru ca harul divin să acţioneze puternic în mine. Da, eu sunt vioara căreia îi lipseşte o coardă, dar sunt în mâna celui mai bun Maestru, Isus Hristos. El va lucra cu ceea ce mai rămâne din mine.

#puternicînslăbiciuneamea #suntuninstrumentalluiDumnezeu

Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit