Vocea solistului se înalță deasupra corului mare și armonios: „O noapte sfântă, cerul scânteiază”. Dar în acea noapte, nici un suflet de pe pământ nu se aștepta la altceva decât la o noapte obișnuită.
Îmbrăcăm istoria nașterii Lui cu metri întregi de tifon și îngeri strălucitori. Ne imaginăm o gingășie pe care părinții Lui obosiți nu au cunoscut-o niciodată. Împodobim peisajul Crăciunului cu oi zâmbitoare și cămile venind de la Răsărit. Și uităm cât de greu este să trăiești lângă – printre – animalele de fermă pe câmp sau în staul. Trimitem urări în jurul unei nașteri care a fost simțită – care a durut – ca orice altă naștere, pentru că nu era nimic care să ușureze durerea mamei Sale, decât probabil, cuvintele înțelepte ale unei moașe și rugăciunile îngrijorate ale lui Iosif.
Adevărul este că harul lui Dumnezeu, Cuvântul făcut trup, s-a chinuit să pătrundă în lumea, în lupta și în murdăria noastră, astfel încât toți cei care trăiesc o viață umilă să-L vadă și ei ca pe Mântuitorul lor. Harul nu s-a temut niciodată de murdărie – nici atunci, nici acum, niciodată – indiferent dacă acesta este într-un grajd cu mucegai sau într-o inimă neîmblânzită.
Durerea, păcatul, vina, rușinea noastră – acestea sunt lucrurile pe care El le-a purtat cu bucurie la fel de sigur ca acele scutece. El era, El este, Emanuel – Dumnezeu cu noi; Dumnezeu unul dintre noi; Dumnezeu pentru noi. Deci, haideți, să-L adorăm. Și rămâneți în har. – Bill Knott
Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 4 decembrie 2020.
Traducere: Adina Păltineanu
Articolul Harul pe pământ apare prima dată în Redesteptare si reforma.