Hofni și Fineas

Devoțional zilnice

Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul. (1 Samuel 2:12)

Ce descriere tristă! Cu siguranță raportul biblic ar fi putut surprinde multe nuanțe ale personalității acestor oameni! Vor fi fost deștepți, frumoși, talentați… și cine știe câte altele! Totuși, experiența lor tragică este rezumată în declarația în fața căreia nimic altceva nu mai contează: „Erau oameni răi”; „nu cunoșteau pe Domnul”!

Este cu atât mai surprinzător acest caz, cu cât vorbim despre doi preoți israeliți. Ei erau angajați în conducerea serviciilor religioase ale lui Israel, erau reprezentanții lui Dumnezeu, beneficiind de o favoare uriașă! Și totuși despre ei se spune că „erau oameni răi”, „nu cunoșteau pe Domnul”, abuzând de privilegiile lor, nesocotind sacralitatea slujbei și responsabilității lor, cedând poftelor firești într-o manieră scandaloasă!

Dar „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”! Când Hofni și Fineas au murit pe câmpul de luptă „s-a scris o nouă mărturie pentru toate generațiile viitoare, că răutatea poporului lui Dumnezeu nu rămâne nepedepsită. Cu cât este mai mare cunoașterea voinței lui Dumnezeu, cu atât este mai mare păcatul acelora care o nesocotesc.” (Patriarhi și profeți, ed. 2011, p. 597)

Pe tine și pe mine, Dumnezeu ne-a chemat să fim „o împărăție de preoți”, „un neam sfânt”! Ce onoare înaltă! Dar cât de mare este responsabilitatea! Nu putem trata ceea ce este sfânt cu neglijență și lipsă de respect! Tot ceea ce „cunoaștem” în relație cu Dumnezeu fără a respecta, fără a împlini, se va întoarce împotriva noastră! Astfel, paradoxal, deși cunoaștem cel mai bine teoria religiei biblice, putem deveni, la rândul nostru, „oameni răi”, care „nu Îl cunosc pe Domnul”. Cu cât ești mai aproape de Dumnezeu, cu atât poți ajunge mai departe în căderea ta, dacă pierzi direcția!

Aritmetica Cerului este cât se poate de echitabilă și riguroasă atunci când vine vorba de binecuvântările oferite de Dumnezeu: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48).

Narcis Ardelean, pastor, Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit