Dați-le voi să mănânce. (Matei 14:16)
Ucenicii credeau că se retrăseseră într-un loc unde nu puteau fi descoperiți, însă, de îndată ce mulțimea nu L-a mai văzut pe Învățătorul divin, a întrebat: „Unde este El?” Unii dintre ei observaseră direcția în care porniseră Hristos și ucenicii Săi și în curând o mare gloată Îl căuta pe Domnul Hristos. S-au mai adăugat pe parcurs și alții, până ce mulțimea ajunsese la nu mai puțin de cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
De pe coama dealului, Isus privea la mulțimea în mișcare și inima Sa mare și plină de iubire și compasiune a fost profund mișcată. Deși fusese întrerupt din odihna Sa, nu era lipsit de răbdare. Părăsind locul unde Se retrăsese pe munte, a găsit un loc potrivit de unde putea sluji nevoilor lor spirituale. (…)
Poporul asculta cuvintele pline de îndurare ce curgeau fără încetare de pe buzele Fiului lui Dumnezeu. Ei Îi ascultau cuvintele plăcute, atât de simple și clare, care erau ca balsamul din Galaad pentru sufletele lor. Mâna Sa divină, vindecătoare, adusese bucurie și viață celor care muriseră și pe care îi înviase, și sănătate celor ce suferiseră de diferite boli. Ziua aceea părea ca și cum cerul ar fi coborât pe pământ, și oamenii aproape că nici nu și-au dat seama cât de mult trecuse de când nu mai mâncaseră nimic.
„Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: «Locul acesta este pustiu, și ziua este pe sfârșite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.» «Dați-le voi să mănânce», le-a răspuns Isus.” Surprinși și mirați, ei I-au zis: „«Oare să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de lei și să le dăm să mănânce?» Şi El i-a întrebat: «Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți.» S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: «Cinci pâini și doi pești.» Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți cete-cete, pe iarba verde… El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Şi-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. Au mâncat toți și s-au săturat. Şi au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești.”
Acela care învățase pe oameni calea pentru a găsi pacea și fericirea Se îngrijea și de nevoile lor vremelnice, nu numai de cele spirituale. – Signs of the Times, 12 august 1897