Hristos, Capul bisericii

Studiu majori

În Noul Testament, relaţia dintre Hristos şi biserica Sa este ilustrată printr-o metaforă – biserica este trupul lui Hristos. Biserica depinde de El pentru însăşi existenţa ei. El este Capul (Coloseni 1:18, Efeseni 1:22) şi Sursa ei de viaţă. Fără El, ea nu ar exista. Biserica îşi trage identitatea din Hristos, deoarece El este Temelia, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei şi al învăţăturilor ei. Hristos şi Cuvântul Său descoperit în Scriptură îi determină identitatea.

1. Ce altă metaforă foloseşte Pavel când vorbeşte despre relaţia dintre Hristos şi biserica Sa? Care sunt caracteris cile acestei relaţii?

Efeseni 5:23-27
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.

Poate că avem reţineri faţă de ideea de supunere, din cauza abuzurilor la care s-au pretat conducătorii din secolele trecute. Şi totuşi biserica trebuie să se supună Capului, lui Hristos, şi este supusă autorităţii Lui. Când Îl recunoaştem drept Cap al bisericii, ne aducem aminte că Lui şi numai Lui Îi datorăm credinţă supremă. Biserica trebuie să se organizeze, însă organizaţia trebuie să se supună permanent autorităţii Lui, adevăratul Conducător al bisericii.

„Biserica este clădită pe Hristos, ca temelie a ei; ea trebuie să asculte de Hristos, Capul ei. Nu trebuie să fie stăpânită de om şi nici să depindă de om. Mulţi pretind că un anumit loc în biserică le dă autoritatea de a dicta ce trebuie să creadă şi ce trebuie să facă ceilalţi oameni. Dumnezeu nu aprobă această pretenţie. Mântuitorul declară: «Voi toţi sunteţi fraţi.» Toţi suntem expuşi ispitei şi supuşi greşelii. Nu ne putem încrede în nicio fiinţă mărginită pentru a ne conduce. Temelia credinţei este prezenţa vie a lui Hristos în biserică. În aceasta poate să se încreadă şi cel mai slab, iar aceia care se socotesc cei mai tari se vor dovedi cei mai slabi, dacă nu fac din Hristos ajutorul lor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Isus, ed. 2015, p. 357

De ce depindem de Hristos și nu de vreo ființă limitată?

Post-ul Hristos, Capul bisericii apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit