Hristos în voi, nădejdea slavei

Devoțional zilnice

Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1:27)

Lucrul care aduce suferinţă trupului şi sufletului aproape tuturor oamenilor este simţământul de nemulţumire, de murmurare şi supărare. Astfel de oameni n-au Dumnezeu, n-au acea speranţă care să pătrundă dincolo de ce se vede, care este ca o ancoră sigură şi de neclintit pentru suflet. Toţi cei care au această speranţă se vor curăţi, după cum El este curat. Unii ca aceştia nu au dorinţe neîmplinite, nu murmură şi nu sunt nemulţumiţi; ei nu se aşteaptă mereu la ce e mai rău şi nici nu hrănesc probleme artificiale. Dar vedem că multora dintre cei care au înaintea lor o vreme de necazuri îngrijorarea le este întipărită pe faţă; ei par să nu aibă nicio consolare, au mereu o privire înspăimântată, din cauza unor posibile necazuri. (…) Distracţiile deşarte nu vor înceta niciodată în mintea unora ca aceştia. Ei au nevoie de influenţa transformatoare a Duhului lui Dumnezeu pentru a fi fericiţi. Ei trebuie să beneficieze de mijlocirea Domnului Hristos pentru a găsi o mângâiere divină şi substanţială. „Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare” (1 Petru 3:10). (…) Aceia care au trăit în viaţa lor acest adevăr scripturistic sunt cu adevărat fericiţi. (…) Hristos în ei, nădejdea slavei va însemna sănătate pentru corp şi tărie pentru suflet. (Mărturii, vol. 1, p. 566) Sufletului care este plin de iubirea lui Hristos (…) îi place să-L contemple pe Hristos şi, privind la El, va fi schimbat după chipul Său. Hristos ia chip înăuntru, El, nădejdea slavei. Încrederea omului creşte (…) şi iubirea lui devine tot mai profundă şi mai largă, având asigurarea că rămâne în Hristos şi Hristos în el. (…) Noi putem privi la Isus, la mila Lui plină de bunătate, fiind astfel încurajaţi să perseverăm, punându-ne toată încrederea în El, care a zis: „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33). (Youth’s Instructor, 9 august 1894).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit