Hristos, Mielul pascal

Devoțional zilnic

Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și copiii voștri în veac. (Exodul 12:24)

Au fost destui egipteni care au ajuns să recunoască, în urma manifestării semnelor și minunilor din Egipt, că dumnezeii înaintea cărora se închinaseră nu aveau nicio pricepere și nu aveau putere nici să salveze și nici să distrugă, și că Dumnezeul evreilor era singurul Dumnezeu adevărat. Ei i-au implorat pe aceștia să-i lase să intre în casele israeliților împreună cu familiile lor în noaptea aceea înfricoșătoare când îngerul trimis de Dumnezeu avea să ucidă pe întâii născuți ai egiptenilor. Evreii i-au primit cu bucurie în casele lor pe acești egipteni credincioși, aceștia angajându-se să Îl aleagă pe Dumnezeul lui Israel de acum înainte ca Dumnezeu al lor și să părăsească Egiptul, plecând împreună cu israeliții ca să se închine Domnului.

Paștele arăta înapoi spre eliberarea copiilor lui Israel, dar, în aceeași măsură, era un simbol ce arăta înainte spre Hristos, Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru răscumpărarea omenirii căzute. Sângele stropit pe ușori prefigura sângele ispășitor al lui Hristos și, de asemenea, continua dependență a păcătoșilor de meritele acestui sânge, ca siguranță de sub puterea lui Satana și pentru salvarea finală. Domnul Hristos a mâncat Paștele împreună cu ucenicii Săi chiar înainte de răstignirea Sa și, în aceeași seară, El a instituit Cina Domnului, care să fie comemorată în amintirea morții Sale… După ce a mâncat Paștele împreună cu ucenicii Săi, Hristos S-a ridicat de la masă și le-a spus: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea.” Apoi a înfăptuit actul umilinței, spălând picioarele ucenicilor Săi. Domnul Hristos a lăsat urmașilor Săi rânduiala spălării picioarelor, care are ca scop să-i învețe lecția umilinței. (…)

Exemplul spălării picioarelor ucenicilor a fost dat în folosul tuturor acelora care aveau să creadă în El.

Mântuirea oamenilor depinde de influența continuă a sângelui curățitor al lui Hristos asupra inimilor lor. De aceea, Cina Domnului trebuia sărbătorită mai des decât Paștele anual. Această solemnă sărbătoare comemorează un eveniment cu mult mai mare decât eliberarea copiilor lui Israel din Egipt. Acea eliberare a fost un tip al marii ispășiri pe care a făcut-o Domnul Hristos prin jertfirea propriei Sale vieți pentru salvarea finală a poporului Său. – Signs of the Times, 25 martie 1880

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit