Hristos ne-a eliberat de moartea veșnică

Devoțional zilnice 12 august 2018

El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. (2 Corinteni 1:10)

Mântuitorul nostru a venit în lumea aceasta pentru a îndura în trup omenesc toate ispitele cu care este asaltat omul. În viaţa Sa, El a măsurat puterea vrăjmaşului de a înşela, a amăgi şi a nimici. Ca Răscumpărător al lor, El îi avertizează pe oameni să nu umble după lucrurile care îi vor abate de la calea îngustă. El le-a aşternut înainte o cale glorioasă celor care călătoresc spre căminele cereşti, pe care S-a dus să le pregătească pentru toţi aceia care se vor pregăti să devină membri ai familiei regale. (…)

Hristos a cumpărat cu viaţa Sa fiecare fiinţă omenească. El a suferit o moarte crudă pentru a-i salva pe oameni de la moarte veşnică. El Şi-a dat viaţa fără păcat pentru a obţine pentru păcătos o viaţă ce se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu. Prin moartea Sa, a pregătit o cale prin care omul poate să se despartă de Satana, să se întoarcă la supunerea de Dumnezeu şi, prin credinţa în Răscumpărătorul, să obţină iertare. (…)

Acela care are toată puterea în cer şi pe pământ va reface fiecare suflet care se pocăieşte şi crede. Tuturor celor ce-L primesc le-a dat puterea să devină fii ai lui Dumnezeu. El are un interes profund faţă de fiecare suflet, căci a plătit cu viaţa Sa, ca niciunul să nu piară pentru veşnicie. (Letter 264, 1903)

Slujitorii lui Hristos pot şi trebuie să fie în stare să înfrunte şi să biruiască orice ispită. Ei trebuie să zică: „Eu nu sunt al meu, căci am fost cumpărat cu un preţ. Prin jertfa infinită adusă de Hristos pentru mine. El n-a lăsat în puterea mea să-l aduc mai mult decât cere. Toate sunt ale Lui. El m-a răscumpărat în întregime, corp, suflet şi spirit. El cere tot timpul meu, toate capacităţile mele”. (General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899)

Aceia care îl primesc şi cred în El devin copii spirituali ai lui Dumnezeu. Ei sunt înfiaţi în familia regală şi, continuând să facă voia lui Dumnezeu, ei devin asemenea chipului Său. (Letter 264,1903)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro