Hristos vine cu putere și slavă mare

Devoțional zilnice 17 decembrie 2018

Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. (Matei 25:31)

Nicio limbă omenească nu poate înfăţişa scenele celei de-a doua veniri a Fiului omului pe norii cerului. (…) El va veni îmbrăcat în haina de lumină pe care o poartă din zilele veşniciei. Îngerii îl vor însoţi. De zece mii de ori zece mii îl vor însoţi în drumul Său. Se va auzi sunetul trâmbiţei chemând afară din mormântul lor pe cei ce dorm somnul morţii. Vocea lui Hristos va pătrunde până în mormânt, va străpunge urechile celor adormiţi şi „toţi cei din morminte vor ieşi afară”. (Review and Herald, 5 septembrie 1899)

Hristos vine cu putere şi slavă mare. El vine în slava Sa şi în slava Tatălui Său. Şi îngerii cei sfinţi îl vor însoţi în drumul Său. În timp ce întreaga lume este cufundată în întuneric, va fi lumină în fiecare locuinţă a sfinţilor. Ei vor prinde primele licăriri ale luminii revenirii Lui. Lumina neîntinată va străluci din splendoarea Lui, iar Hristos Răscumpărătorul va fi admirat de toţi aceia care L-au slujit. În timp ce nelegiuiţii fug, urmaşii lui Hristos se vor bucura de prezenţa Lui. (Profeţi şi regi, p. 720)

„Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24:27). El va fi însoţit de toate oştile cerului. (…) „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui” (Matei 24:31).

Poporul Său nu va primi împărăţia până la a doua venire personală a lui Hristos. (…) Omul, în starea lui actuală, este muritor, supus putrezirii, dar împărăţia lui Dumnezeu nu va fi supusă putrezirii, ea dăinuind veşnic. De aceea, omul, în starea lui actuală, nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu. Dar, când va veni, Isus va da nemurire poporului Său şi îl va chema să primească împărăţia, care doar îi fusese promisă până atunci. (Tragedia veacurilor, p. 322-323)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro