Hur

DEVOTIONAL EXPLO

Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui. (Exodul 17:12)

Urc, împreună cu Moise, Aaron și Hur, pe vârful unui deal din apropierea câmpului de bătaie unde Iosua și ostașii săi duc o luptă acerbă împotriva atacatorilor amaleciți. „Cu mâinile înălțate spre cer și având toiagul lui Dumnezeu în mâna dreaptă, Moise se roagă pentru izbânda armatelor lui Israel” (Patriarhi și profeți, ed. 2011, p. 296). În timpul luptei, observ că, atunci când mâinile lui Moise sunt ridicate, biruiește Israel, iar când sunt coborâte, biruiesc vrăjmașii lor. Deși este puternic atât fizic, cât și spiritual, Moise obosește totuși, și atunci Aaron și Hur îi țin mâinile „în sus, până la apusul soarelui, iar inamicul este pus pe fugă.” (Ibidem)

Moise însuși se angajează în rugăciune serioasă spre Dumnezeu pentru ajutor și biruință. Mă alătur și eu acestui cerc de rugăciune. Te invit și pe tine ca zilnic să înălțăm rugi fierbinți pentru ai noștri Moise de azi.

„Susținând mâinile lui Moise, Aaron și Hur, au arătat poporului datoria de a-l susține pe acesta în lucrarea lui cea grea” (Ibidem). Și sunt convinsă că susținerea lor a fost nu doar fizică, ci și spirituală. „După cum evreii biruiau atunci când Moise înălța mâinile spre ceruri, mijlocind în favoarea lor, tot astfel, Israelul lui Dumnezeu de astăzi va birui atunci când, prin credință, se va prinde puternic de tăria marelui său Sprijinitor. Cu toate acestea, puterea divină trebuie să fie combinată cu eforturi omenești.” (Ibidem, p. 297)

Experiența aceasta conține o adâncă învățătură spirituală pentru fiecare creștin și pentru biserică, în ansamblu. Stăruința în rugăciune este esențială pentru biruința asupra vrăjmașilor din suflet și din afară. Atâta timp cât mâinile ne sunt unite în rugăciune, știind că și alții, ca Hur, ne susțin, potrivnicii noștri spirituali vor bate în retragere.

Ca și Hur, vreau a susține pe ai noștri Moise, azi,
Pân’ la marea biruință, să rămână falnici brazi.
Vin’ și tu la rugăciune! Zilnic dă-le-ncurajare!
În unire e putere. Fii un Hur al vremii tale!

Magdalena Toma, Arad

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit