Iacov – calea lui Dumnezeu

Devoțional zilnice

Atunci Domnul a zis Iui Iacov: „întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere, si Eu voi fi cu tine”. Geneza 31:3

Citim că cei din vechime primeau un sfat sau o poruncă de la Dumnezeu şi ascultau îndată. Nu ni se dau prea multe detalii despre modul concret în care avea loc acest fel de comunicare. Înclinăm să credem că de cele mai multe ori era un glas care putea fi auzit doar cu urechea sufletului. Un glas interior care se adresa minţii şi inimii celui doritor să asculte.

Este uimitor că oamenii nu făceau niciodată confuzie între ceea ce spunea Dumnezeu şi dorinţele şi înclinaţiile lor personale. Pentru cei deprinşi să asculte vocea divină, distincţia devenea cu timpul aşa de clară, încât nu încăpea niciun dubiu în ceea ce priveşte originea şi conţinutul mesajului.

Uneori Dumnezeu cerea lucruri grele şi ciudate, cum a fost jertfirea lui Isaac, de exemplu; dar de fiecare dată oamenii erau siguri că Dumnezeu le vorbeşte. Cu cât ascultau mai mult, cu atât înţelegeau mai bine.

Pentru Iacov, nu era greu să-şi dea seama că Dumnezeu îi cere să se întoarcă acasă. El mai auzise glasul acesta inconfundabil vorbindu-i de la capătul scării, de la intrarea principală a cerului. Chiar şi tema avea continuitate. Dacă el avea să asculte, Dumnezeu urma să-l însoţească pe drum şi avea să fie cu el la destinaţie. Această perspectivă era prea frumoasă pentru ca Iacov să nu se conformeze fără şovăire.

Propriile porniri erau aduse la tăcere de glasul care-i subordona viaţa.

Succesul la un pas de tine:

Cum să-ţi perfecţionezi deprinderea de a distinge vocea lui Dumnezeu? Este nevoie de timp pentru a te deprinde cu tonul vocii Sale. Cu cât petreci mai mult timp alături de El în studiu şi rugăciune, cu atât îl vei înţelege mai clar.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit