Iacov – religie, pur și simplu

Devoțional zilnic 3 decembrie 2019

Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. Iacov 1:27

Iacov este un om practic. Vorbind despre religie, el nu purcede la dezvoltări savante, ci se rezumă la ceea ce este esenţial, Iacov sesizează două dimensiuni fundamentale. Una este iubirea de oameni şi cealaltă este iubirea de Dumnezeu.

Dimensiunea iubirii de oameni se materializează în purtarea de grijă faţă de cei în nevoie. Văduvele şi orfanii reprezintă foarte bine această categorie. Vizitarea şi ajutorarea lor constituie partea socială a religiei. Iubirea de oameni prezintă însă riscul de a se putea confunda cu iubirea de lume. Ori, acest lucru este contrar religiei adevărate.

Alături de dimensiunea orizontală, aspiraţia spre puritate constituie cea de-a doua latură a trăirii religioase autentice. Iubirea de Dumnezeu înlătură iubirea de lume. Păcatul este neplăcut înaintea lui Dumnezeu, iar iubirea Sa îndepărtează păcatul din viaţă.

Slujirea lui Dumnezeu şi slujirea semenilor constituie religia adevărată. Prima se manifestă prin devoţiune şi evlavie, a doua se arată prin Fapte de milă şi bunăvoinţă. Prima este exprimată prin cuvinte de laudă şi preamărire la adresa lui Dumnezeu, a doua constă din cuvinte de mângâiere şi încurajare rostite pentru cei în nevoie. Iubirea de Dumnezeu se transformă în ascultare de Cuvântul Său, iubirea de oameni se transformă în Fapte de mărinimie şi îndurare.

Succesul la un pas de tine:

Să fii religios? Nimic mai simplu: Să-i iubeşti pe oameni şi să nu te uneşti cu ei la rău!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro