Isus le-a răspuns:„Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” Marcu 10:38
Întăriţi în convingerea că ei vor stăpâni lumea, ucenicii au îndrăznit să meargă mai departe şi să se asigure că-şi pot rezerva cele mai bune locuri. Dar această cerere s-a dovedit a fi prematură. Aspiraţia lor era asociată cu multă inconştienţă. Ei nu ştiau nici care este drumul durerii pe care urma să umble Hristos şi nici implicaţiile pe termen lung ale uceniciei lor.
Remarca Mântuitorului probabil că i-a şocat, dar ideile lor despre împărăţie erau prea adânc înrădăcinate pentru a putea face loc realităţilor drumului lor către desăvârşire. Semnificaţia celor spuse de Hristos avea să fie înţeleasă numai la vremea împlinirii.
În timp ce Mântuitorul avea să-şi bea paharul durerii atât în grădina Ghetsemani, cât şi pe cruce, niciunul dintre ucenicii Săi nu a intenţionat măcar să încerce să facă acelaşi lucru. În mod instinctiv, ei s-au protejat de stresul expunerii în public, căutând mai degrabă liniştea şi siguranţa camerei de sus, unde s-au baricadat de frica iudeilor. Hristos a înfruntat moartea, în timp ce ei o evitau cu orice preţ.
Totuşi dorinţa lor a fost îndeplinită. Curând după Cincizecime, Irod a dorit să câştige bunăvoinţa iudeilor deranjaţi de dezvoltarea mişcării creştine şi l-a executat pe Iacov, fratele lui loan. El promisese că va bea paharul şi i s-a oferit ocazia să se achite de propria făgăduinţă. La rândul lui, Ioan a fost botezat din plin cu acelaşi botez de foc al încercărilor extreme. Cazanul cu ulei încins şi detenţia pe insula Patmos făceau parte din acest scenariu.
Succesul la un pas de tine:
Aspiraţiile noastre se asociază adesea cu foarte multă inconştienţă. Dacă vom rămâne însă consecvenţi credinţei şi viziunii noastre corecte, vom avea putere să ajungem la împlinire.