Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după EL. Matei 4:22
Iacov şi Ioan se pregăteau să preia afacerea tatălui lor. Ei moşteneau câteva bărci de pescuit şi câţiva angajaţi care făceau treabă bună. Meseria de pescar era bine văzută şi ei erau pescari din tată-n fiu. Viaţa părea că va fi generoasă cu ei. Deja aveau o anumită stabilitate şi sperau să se dezvolte. Începuseră să prindă rostul uneltelor şi să cunoască tainele mării Galileii.
Dar a venit învăţătorul şi i-a chemat să-L urmeze. Nimeni nu se aştepta la acest lucru. Surpriza a fost totală şi pentru ei, şi pentru familie. Începuseră intr-adevăr să urmeze cursurile lui Ioan Botezătorul, dar niciunul dintre ei nu se gândea să apuce calea bisericii sau să se facă misionar. Nici nu prea aveau înclinaţii pentru aşa ceva şi apoi, apucăturile lor de copii trăsniţi nu-i recomandau deloc pentru slujbe publice.
Dar învăţătorul i-a chemat foarte serios, atât de serios încât nu aveau cum să-L refuze. Cuvântul Său calm şi cumpănit, plin de siguranţă şi făgăduinţă, era ca o poruncă venită din cer. Ei descoperiseră de câteva zile ceea ce începea să fie o taină a bucuriei şi înălţării sufleteşti. Nimeni nu le oferise vreodată aşa ceva, aşa că au lăsat îndată totul şi au plecat după învăţătorul.
Nimeni nu ştia prea bine ce va urma. Poate că aveau să sfârşească într-o mişcare fanatică. Poate că vor suferi de foame şi de sete. Dacă vor da faliment şi vor trebui să se întoarcă acasă umiliţi? Dar dincolo de întrebările lor de oameni practici, chemarea aceea era aşa de puternică, încât nu se puteau opune. Ei doreau să asculte şi erau dispuşi la orice risc.
Succesul la un pas de tine:
Când trebuie să urmezi un drum necunoscut, ai o mulţime de întrebări şi dileme. Când chemarea este un lucru serios şi autentic, nu ai de ce să te temi.