Iacov și Ioan – renunțare și înrolare

Devoțional zilnic

Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după EL. Matei 4:22

Iacov şi Ioan se pregăteau să preia afacerea tatălui lor. Ei moşteneau câteva bărci de pescuit şi câţiva angajaţi care făceau treabă bună. Meseria de pescar era bine văzută şi ei erau pescari din tată-n fiu. Viaţa părea că va fi generoasă cu ei. Deja aveau o anumită stabilitate şi sperau să se dezvolte. Începuseră să prindă rostul uneltelor şi să cunoască tainele mării Galileii.

Dar a venit învăţătorul şi i-a chemat să-L urmeze. Nimeni nu se aştepta la acest lucru. Surpriza a fost totală şi pentru ei, şi pentru familie. Începuseră intr-adevăr să urmeze cursurile lui Ioan Botezătorul, dar niciunul dintre ei nu se gândea să apuce calea bisericii sau să se facă misionar. Nici nu prea aveau înclinaţii pentru aşa ceva şi apoi, apucăturile lor de copii trăsniţi nu-i recomandau deloc pentru slujbe publice.

Dar învăţătorul i-a chemat foarte serios, atât de serios încât nu aveau cum să-L refuze. Cuvântul Său calm şi cumpănit, plin de siguranţă şi făgăduinţă, era ca o poruncă venită din cer. Ei descoperiseră de câteva zile ceea ce începea să fie o taină a bucuriei şi înălţării sufleteşti. Nimeni nu le oferise vreodată aşa ceva, aşa că au lăsat îndată totul şi au plecat după învăţătorul.

Nimeni nu ştia prea bine ce va urma. Poate că aveau să sfârşească într-o mişcare fanatică. Poate că vor suferi de foame şi de sete. Dacă vor da faliment şi vor trebui să se întoarcă acasă umiliţi? Dar dincolo de întrebările lor de oameni practici, chemarea aceea era aşa de puternică, încât nu se puteau opune. Ei doreau să asculte şi erau dispuşi la orice risc.

Succesul la un pas de tine:

Când trebuie să urmezi un drum necunoscut, ai o mulţime de întrebări şi dileme. Când chemarea este un lucru serios şi autentic, nu ai de ce să te temi.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit