Iacov – vorba dulce

Devoțional zilnic

Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul. Iacov 3:2

Când greşim în vorbire, nu cuvintele sunt de vină. Mintea şi inima, care se ascund în dosul cuvintelor, sunt factorii responsabili de ceea ce spunem. Din inima bună ies cuvinte vindecătoare şi pline de bunătate, din mintea pornită spre rău ies gânduri rele şi cuvinte de ocară.

Dacă nu greşeşte cineva în vorbire este un om desăvârşit. Acest lucru presupune mai mult decât supravegherea atentă a cuvintelor. Maturitatea spirituală şi sufletească se manifestă prin dorinţa de bine cuprinsă în cuvinte şi gesturi încărcate de iubire.

Desăvârşirea descrisă aici constă în primul rând într-o orientare personală corectă. Atunci când atenţia este îndreptată spre lucruri bune, întreaga fiinţă va fi marcată de acest fapt. Cuvintele nu fac decât să exprime acest lucru. Ele prind contur şi îşi iau zborul îmbibate în bunătatea interioară a sufletului căutător de pace, puritate şi dreptate.

Bunătatea sufletului nu este produsul propriu al inimii omeneşti. Izvoarele din care se alimentează gândurile vor face ca sufletul să fie curat şi nobil, sau veşted şi întunecat de amărăciune. Ceea ce promovăm în suflet, aceea se arată în cuvintele pe care le rostim cu buzele.

Vorba dulce nu-şi capătă aroma florilor de mai doar prin modul de articulare a sunetelor. Ea este pregătită din vreme prin cutreierarea înţeleaptă şi îndelungată a locurilor pline de parfum şi nectar. Treptat, lumea florilor se mută în suflet, iar cuvintele bune fac dovada acestei realităţi. Dulceaţa cuvintelor vine din adâncul sufletului înmiresmat de iubirea lui Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Ia-ţi timp suficient pentru îndulcirea sufletului, ca să le poţi da cuvintelor aroma dorită!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit