Iair și fiica lui

Devoțional zilnice 9 octombrie 2018

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9)

Iair, un fruntaş al sinagogii din Capernaum, vine înaintea lui Isus într-un moment de criză. Fiica lui de doisprezece ani era grav bolnavă. Sceptic față de Isus şi lucrarea Sa, ca și fariseii şi saducheii de la Ierusalim, a căutat rezolvare la medicii din vremea aceea. Când Isus S-a întors din ținutul Gadarenilor în Capernaum, pentru că fetița se afla pe moarte, Iair se decide să apeleze şi la Isus. Cade în genunchi în fața Lui şi îl roagă să vină urgent acasă la el.

Pe drum, Isus înaintează cu greu, din cauza mulțimii. La un moment dat, o femeie Îl atinge cu credință, primind vindecare pentru boala ei. Isus Se oprește și stă de vorbă cu femeia. Mulțimea priveşte şi ascultă discuția dintre Marele Medic şi acea femeie. La finalul discuției, un slujitor vine cu vestea tristă că, acasă, fetița a murit.

Dacă ați fi în locul lui Iair și ați vedea că medicul, în loc să intre în sala de operație unde se află fiica dumneavoastră ce trebuie operată de urgență, zăboveşte pe holul spitalului stând de vorbă cu un pacient ce tocmai se externează din spital, ce părere ați avea? Cum ați reacționa dacă asistentul ar veni cu vestea: „Domnule doctor, nu mai este nevoie de intervenție în sala de operație pentru că fetița a murit.”

Se ridică o întrebare crucială: De ce întârzie? De ce zăboveşte și nu intervine? Gândurile acestea măcinau mintea și inima lui Iair și totodată poate și inima ta când priveşti la atâta suferință, boală și moarte. De ce nu vine Isus? Au trecut 2000 de ani de când a promis că Se întoarce. De ce întârzie?

Isus, privind în inima lui Iair, a cunoscut lipsa de credință cu privire la rolul său mesianic de salvare a lumii. Problema critică nu era acasă, ci chiar Iair. Nu moartea sau boala este o problemă pentru Dumnezeu, ci predarea inimii în mâna Sa. Abia când a venit vestea morții fetiței, inima lui Iair, zdrobită de durere, a fost gata să Îl primească pe Isus. Din momentul acela, s-a apropiat de Isus și a mers alături de El.

Dacă încă mai este durere în jurul tău, dacă mai conducem prieteni, frați, părinți sau copii la mormânt, nu este pentru că Isus nu are rezolvare la problema morții sau a suferinței, ci Dumnezeu are încă răbdare cu Iair, cu mine și cu tine. Dacă încă întârzie, te poți întreba: Oare nu cumva inima mea mai are îndoieli? Apropie-te astăzi în rugăciune de Isus, predă-ți viața Lui și mergi alături de El pe tot parcursul zilei cu credincioșie.

Ionuț Nunu, pastor, Conferinţa Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro