Povestea ne este atât de familiară. Un bunic bun dintr-un oraș liniștit este de fapt un gangster care trăiește sub o identitate asumată. Un lider civic își pierde rolul ales atunci când istoria lui este dezvăluită în spatele unui alt nume. Îndepărtăm praful de pe pantofii lustruiți cu o indignare nu atât de neprihănită, pentru că prețuim onestitatea, spunem noi.

Și totuși, știm bine această poveste. Înainte de a învăța să numărăm sau să citim, orbita vieții noastre a fost încăpățânată, mândră și preocupată de sine. La acestea am adăugat defecte pe care le-am ales – cruzime la locurile de joacă ale școlii; bârfa adolescenților care tăia mai rău decât orice cuțit; daunele provocate corpului și minții noastre prin substanțe rele și timp nefolosit. Eșecurile noastre s-au adunat mult mai repede decât anii noștri.

Și apoi, într-o zi, Tatăl ne-a oferit o identitate nouă și ciudată: păcătosul iertat; proscrisul vindecat; risipitorul adus acasă. Nu ne-a lăsat să luăm un rol mai mic, ci a insistat, pe bună dreptate, să acceptăm locul nostru ca fii și fiice iubiți profund.

Deci, acum trăim cu această identitate asumată și ne luptăm cu haina Tatălui pe care ne simțim neeligibili să o purtăm. El insistă neîncetat asupra acestei vieți noi pe care ne-a dat-o: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit” (Fapte 10:15 NTLR).

A ne simți nevrednici nu înseamnă nicidecum că nu suntem iertați. Harul este modul în care învățăm cum să trăim în casa Tatălui, să ne bucurăm de dragostea Lui și să-i primim pe alți risipitori înapoi acasă.

Îmbracă haina incomodă a harului. Și rămâi în ea. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 05 februarie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu