Identitate greșită

Devoțional de seară

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. – Efeseni 5:19

În timp ce studiam în camera de internat în primul an de facultate, s-a întâmplat ceva comic. La difuzor s-a auzit următoarea frază: „Retha Butcher – la telefon.” Mă întrebam: Oare cine mă sună!Totuşi, am coborât în fugă patru etaje până în holul de jos şi am răspuns, aproape fără suflare: „Bună, sunt Retha.” Când persoana de la celălalt fir al telefonului m-a întrebat dacă aş fi dispusă să interpretez câteva cântece în programul special de la biserică, mintea mea a fost cuprinsă de nenumărate emoţii: şoc, perplexitate şi uimire. Mi-am revenit puţin şi apoi am răspuns: „Cred că nu vorbiţi cu Retha care trebuie.”

Deşi Retha nu este un nume foarte des întâlnit, o altă persoană cu acel nume, o fată în ultimii ani de studiu, era suficient de talentată pentru a putea răspunde acestei cereri. Neştiind motivul pentru care sunase persoana de la telefon, recepţionista a presupus că pe mine mă căuta, a adăugat numele meu de familie şi a trimis să fiu chemată. Nu puteam să îmi ascund zâmbetul pe drumul înapoi spre camera mea, gândindu-mă la cerinţa amuzantă ca eu să interpretez un solo. În acelaşi timp, persoana care sunase nu avea de unde să ştie de trauma pe care am suferit-o în copilărie. Probabil totul a început când cineva i-a şoptit la ureche mătuşii mele, care era tutorele meu şi care stătea suficient de aproape încât să o pot auzi: „Retha nu va fi niciodată bună de ceva.” Deşi aceste cuvinte m-au durut, nu m-am lăsat călăuzită de ele în viaţă. Un alt eveniment traumatizant din perioada adolescenţei a fost când dirijorul de la corul grupei noastre mici de tineret ne-a oprit chiar în mijlocul unui imn în timpul repetiţiei şi a strigat: „Cineva cântă fals.” Ştiam că eu sunt aceea, deoarece toţi ceilalţi aveau o ureche muzicală mai bună decât a mea. Ambele incidente mi-au distrus încrederea în aptitudinile mele de cântăreaţă. Am început să cânt tot mai încet, chiar până acolo că doar mimam cu buzele pentru a nu-i obliga pe oameni să asculte cântul meu fals.

Mai târziu mi-am recăpătat interesul şi am dorit ca cele două fete ale mele să ia lecţii de pian şi alte instrumente pentru a putea sluji în bisericile în care vor fi. Nivelul de încredere în mine a crescut de-a lungul anilor şi acum nu mai mimez cu buzele imnurile care îmi plac. „Gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze” (Psalmii 63:5).

Acum, ştiind că sunt un copil primit în urma multor rugăciuni, mottoul meu este: „Lucrul care îmi stă înainte nu este niciodată mai mare decât Puterea care mă susţine.” în fiecare dimineaţă mă trezesc exclamând: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmii 118:24).


Retha McCarty

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit