Iefta – nechibzuință dureroasă

Devoțional zilnic 17 martie 2019

Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele si a zis: „Ah! Fata mea! Adânc in.i loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce „Judecători 11:35

Iefta se afla într-o situaţie cât se poate de dureroasă. Avusese un moment de exaltare şi sentimentele i-o luaseră înaintea judecăţii sănătoase. Neputând aprecia riscurile serioase la care se expunea şi la care-i expunea si pe alţii, Iefta a promis că va închina Domnului pe oricine îi va ieşi înainte, la întoarcerea sa de la război. Dacă ar fi stat puţin să se gândească, ar fi ajuns repede la concluzia că, oricum, cineva pe care îl iubea avea să facă acest lucru. Dar Iefta era sub influenţa propriilor sentimente şi judecata nu prea mai avea un cuvânt de spus.

Nu ştim exact la ce s-a referit Iefta atunci când a promis că va închina Domnului pe oricine îi va ieşi înainte. În uzanţa vremii, cine ar fi făcut un asemenea jurământ ar fi sacrificat pe altarul de jertfe fiinţa care ar fi fost subiectul juruinţei. Sunt destule motive să credem că acesta a lost cazul şi cu Iefta. Ne putem da seama de acest lucru după reacţia pe care a avut-o atunci când fiica sa, singurul său copil, l-a întâmpinat in prag cu timpane şi jocuri. Reproşul său este tardiv şi nu mai ajută la nimic.

Nesăbuinţă este cuvântul care se potriveşte acestei situaţii. Este lipsit de prevedere şi de chibzuinţă. Pare de neînţeles acest lucru la un om atât de lucid şi prevăzător ca Iefta, dar oricine poate face greşeli, nu-i aşa? Ele pot fi iertate, dar urmele lor vor rămâne ca lecţii dureroase pentru învăţarea altora.

Succesul la un pas de tine:

Cum te poţi proteja de dureri de inimă inutile? Cugetă de două ori şi vorbeşte o singură dată. Nu fi niciodată prea sigur pe tine şi nu te baza pe succesul din trecut. Ia aminte şi la greşelile de altădată; numai aşa vei reuşi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro