Ieremia – providență prenatală

Devoțional zilnic 16 iunie 2019

Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor, Ieremia 1:5

Bine a spus cândva Ian Comenius că omul este o fiinţă superioară, făcută pentru un scop superior. Există în înţelepciunea şi îndurarea lui Dumnezeu un plan potrivit căruia El îi încredinţează fiecăruia o parte din întregul care-I aparţine numai Lui.

Există în mintea şi în inima lui Dumnezeu o desfăşurare conform căreia fiecare lucru este ştiut mai dinainte. Această precunoaştere nu ne scuteşte nici de responsabilitatea alegerii şi nici de cea a urmărilor acestei alegeri.

Ca Suveran peste întreg şi peste toate, Dumnezeu asigură protecţie şi călăuzire fiecărui om, spre împlinirea rostului vieţii sale. Am putea crede chiar că există un fel de purtare de grijă divină dinainte de a ne naşte. Dumnezeu este Cel care ne pregăteşte condiţiile de formare a ceea ce El doreşte să fim. El pune temeliile personalităţii şi formării noastre chiar înainte de a ne naşte. Am putea numi providenţă prenatală acest demers pe care Dumnezeu îl face, pentru a ne asigura condiţiile împlinirii optime a chemării şi mandatului pe care ni-l va încredinţa.

În anumite momente ale istoriei, Dumnezeu le-a făcut cunoscut părinţilor misiunea copilului care se va naşte şi a stabilit anumite măsuri de precauţie, pentru ca lucrurile să se poată produce în favoarea celui chemat. De un lucru putem fi siguri: nimănui Dumnezeu nu i-a prescris un parcurs obligatoriu al pierzării. Orice pierdere este doar rezultatul eşecului nostru, nu şi al lui Dumnezeu. Durerea este şi a Lui, dar nereuşita este numai a noastră.

Succesul la un pas de tine:

Identifică bazele pe care Dumnezeu le-a pus parcursului vieţii tale spre reuşită personală şi publică!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro