Ieroboam – reforma neîntemeiată

Devoțional zilnic 25 mai 2019

Ieroboam a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi. 1 Împărați 12:31

Reformele sunt arme cu două tăişuri. Ele pot duce la redresarea unei situaţii sau o pot înrăutăţi mai mult. Oricum, schimbarea pe care o aduce o reformă constituie o durere şi un stres considerabil, dar dacă direcţia acestei schimbări este şi greşită, atunci totul se va întoarce împotriva reformatorului şi a reformei însăşi.

Ieroboam, primul împărat peste împărăţia din Nord, s-a văzut din-tr-odată în faţa unei mari crize religioase. Din cauza scindării împărăţiei, era necesar un nou centru de închinare. Cum influenţa păgână era destul de puternică, această înnoire a fost orientată ca atare. Locul de închinare sugera mai degrabă cultul lui Baal şi al Astarteei decât să promoveze închinarea poruncită de Dumnezeu. Mai mult decât atât, personalul de cult a fost recrutat fără respectarea strictă a regulii cerute de Dumnezeu, şi anume ca numai fiii lui Aaron şi Levi să fie folosiţi în această slujbă.

Ca şi când nu ar fi fost destul, Ieroboam a reluat o idee mai veche de a folosi închinarea la viţelul de aur. În acest sens, a aşezat un viţel la Dan şi unul la Betel, declarând că aceştia reprezentau dumnezeul care l-a scos pe Israel din Egipt. Lucrurile au luat dimensiuni de-a dreptul groteşti atunci când însuşi împăratul a ţinut să oficieze jertfele aduse viţelului de aur. El a mers mai departe şi a adoptat o sărbătoare din ziua a cincisprezecea, luna a opta, ca sărbătoare naţională a lui Israel. Menţiunea textului Scripturii este relevantă atunci când spune că toate aceste reforme au fost făcute după bunul plac al împăratului. Această regulă a bunului plac s-a dovedit a fi de-a dreptul dezastruoasă.

Succesul la un pas de tine:

Ce rol joacă regula bunului plac în luarea deciziilor tale? Greşelile altora în acest sens pot fi o lecţie care nu trebuie uitată.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro