Iertarea

Devoțional de seară 20 mai 2019

Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor. – Faptele 13:38

La ziua de luni din studiul Şcolii de Sabat se vorbeşte despre circumstanţele incredibile de la Cincizecime; fenomenul uimitor — limbi de foc ale Duhului Sfânt care aduceau puteri speciale asupra celor care urmau să fie primii soli ai Evangheliei.

Sincer, întotdeauna am fost intrigată de această relatare. Ca nucleu al bisericii formatoare a lui Hristos, acest grup restrâns de bărbaţi şi femei era gata să primească revărsarea Duhului Sfânt. Ei erau una în gândire şi în scop. Şi totuşi, cu doar câteva zile înainte, au mers în camera de sus, trăgând după ei tot bagajul lor emoţional mai vechi. Neţinând cont de evenimentele recente, atitudinea lor de intoleranţă, de autopromovare, îndoială şi legalism încă era vie în inima lor. Aceştia erau, la urma urmei, aceiaşi ucenici care au dorit să cadă foc din cer asupra unui sat de samariteni, care i-au oprit pe copilaşi să meargă la Isus şi nu doreau să Îi lase să vorbească cu o anumită femeie. Lor nu le plăceau neamurile sau străinii şi nici nu putem spune că se agreau foarte mult unii pe alţii. În aceeaşi încăpere, cu doar câteva săptămâni înainte, ei au stat cu braţele încrucişate, cufundaţi în mândria lor, în timp ce Isus a luat rolul de slujitor şi le-a spălat picioarele.

Oare ce schimbare totală s-a putut produce în ei intr-un timp atât de scurt? Isus le spusese să meargă acolo, să se roage şi să aştepte, dar El Se întorsese la cer. Ei stăteau şi priveau unii la alţii. Ce s-a întâmplat, mă întreb… oare ce i-a schimbat?

Într-un cuvânt, cred că răspunsul este iertarea. Isus le-a spus că lucrarea Duhului Sfânt era „să convingă lumea de păcat” (loan 16:8). În camera de sus, eu cred că Duhul Sfânt a lucrat astfel încât conştiinţa lor colectivă să înţeleagă cât de importantă este iertarea. Ei aveau nevoie să obţină iertarea. Ei aveau nevoie să ofere iertarea. Un lucru pe care îl face rugăciunea este să te ajute să înţelegi cât de multă nevoie ai de iertare. Imaginează-ţi lista de oameni pe care trebuiau să îi ierte: soldaţii romani care L-au pironit pe Isus pe cruce, conducătorii iudei care au orchestrat distrugerea visurilor lor. Şi să nu mai spunem… să se ierte unii pe alţii.

La rândul lor, ei înşişi trebuiau să se ierte.

Cu adevărat, vestea bună este că iertarea încă ne stă la dispoziţie. Oricând, în orice loc şi pentru oricine.


Linda Nottingham

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro