Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic. (Psalmii 51:10)
O idee importantă din relatarea de ieri este că iertarea preotului a produs o transformare permanentă în viaţa lui Jean Valjean. Deşi acolo unde păcatul abundă, harul se înmulţeşte, acest lucru nu înseamnă că noi trebuie să continuăm şi să privim cu lejeritate mila divină. Isus mă iartă, iar eu sper ca acea iertare să aibă un efect pozitiv în viaţa mea. Ellen White scria următoarele: „Dacă cel care este în comuniune cu Dumnezeu în fiecare zi se depărtează de pe cale, dar o clipă nu îşi mai aţinteşte privirea spre Isus, atunci el nu păcătuieşte în mod premeditat; văzându-şi greşeala, el se întoarce şi îşi aţinteşte din nou privirea spre Isus. Faptul că a greşit nu îl face mai puţin preţios în inima lui Dumnezeu.
El ştie că este în legătură cu Mântuitorul; când este condamnat pentru greşeala sa, el nu se îndepărtează cu îndărătnicire, plângându-se de Dumnezeu, ci el transformă greşeala în biruinţă. El învaţă o lecţie din cuvintele Învăţătorului şi este atent ca să nu mai greşească din nou” (Ye Shall Receive Power, cap. 5, p. 134).
Da, Tatăl nostru ştie foarte bine că noi suntem vinovaţi, ştie că am căzut şi ştie că am greşit pe calea noastră spirituală, dar El nu se bucură să ne amintească din nou şi din nou de greşelile şi nelegiuirile noastre. Din contră, El doreşte ca noi să alergăm la El în rugăciune şi să îi spunem: „Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada” (Psalmii 51:9). Noi putem să ne apropiem de Isus şi să aplicăm în dreptul nostru cuvintele epitafului de pe mormântul lui Copernic: „Eu nu cer bunătatea pe care a primit-o Pavel, nici harul care i-a fost acordat lui Petru. Eu cer doar, din toată inima, iertarea pe care i-ai dat-o tâlharului răstignit.”
Aşa cum preotul l-a iertat pe Valjean şi cum Hristos l-a iertat pe tâlhar, Dumnezeu este dispus nu doar să ne ierte pe noi, ci să ne şi transforme. Trebuie doar să mergem la El şi să recunoaştem care este starea noastră adevărată. „Iertarea lui Dumnezeu nu este doar un simplu act juridic, prin care ne scapă de osândă. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 94).
William Shakespeare a spus odată că „nimic nu îl încurajează mai mult pe păcătos decât iertarea”. Astăzi, poţi să te simţi curajos, pentru că tu eşti un păcătos şi Dumnezeu îţi dă iertare şi transformare.