Ilie – descurajare amară

Devoțional zilnic

Ilie a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” 1 Împărați 19:10

Experienţa umană nu este uniformă. Asemenea unei linii trase cu mâna liberă, viaţa are urcuşuri şi coborâşuri. Starea sufletească este asemenea unei sinusoide.

Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi. Prorocul Domnului era om adevărat, cu tot ceea ce presupune acest lucru. El nu era scutit de descurajări. Depresia lui Ilie a urmat marii sale biruinţe prin rugăciune, de pe muntele Carmel. Volumul imens de efort fizic, mintal şi emoţional i-a secătuit fiinţa într-atât, încât zile în şir nu a mai fost bun de nimic. Ilie zăcea în singurătate şi descurajare, plin de o teamă acută că oamenii Izabelei erau pe urmele lui pentru a-i lua viaţa.

Bărbatul cutezător şi activ din zilele precedente zăcea fără vlagă, pradă fricii mistuitoare. El era singur şi se simţea lepădat de oameni şi departe de Dumnezeu. Simţămintele sale nu erau o evaluare obiectivă a realităţii, oricât de dezastruoasă ar fi fost aceasta. El credea că, în afară de el, nu mai exista niciun semen care să îi fi rămas credincios lui Dumnezeu. În realitate, mai erau încă şapte mii de bărbaţi credincioşi, despre care Ilie nu avea niciun fel de cunoştinţă. Emoţiile sale negative îi creau o imagine deformată a realităţii. A fost nevoie de intervenţia repetată şi directă a lui Dumnezeu până când starea lui de descurajare să fie depăşită.

Succesul la un pas de tine:

În timp ce fiecare om trece măcar de câteva ori în viaţă prin forme mai uşoare sau nu de depresie, aproape jumătate dintre oameni au depresii curente. A recunoaşte că această realitate te priveşte şi pe tine este primul pas spre ieşirea din ea.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit