Ilie – pregătirea pentru transfigurare

Devoțional zilnic 1 iunie 2019

Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău, 1 Împărați 19:16

Se pare că Dumnezeu încerca să reintroducă sistemul teocratic în Israel. De aceea El l-a trimis pe Ilie să-l numească şi să-l ungă în funcţie pe Iehu, urmaşul lui Ahab, împăratul lui Israel. Ceea ce pare însă mult mai interesant este faptul că prorocul Domnului a fost trimis chiar şi la Damasc pentru a rezolva succesiunea de la tronul Siriei. Hazael a fost un împărat sirian uns cu porunca expresă a lui Dumnezeu şi serviciile speciale ale lui Ilie. Atunci când are un plan cu poporul Său, Dumnezeu face adesea intervenţii şi asupra terţilor implicaţi în acest plan.

Programul de încheiere a activităţii publice a lui Ilie cuprindea şi propria succesiune. Înainte de a fi luat la cer într-un car de foc, el trebuia să numească un înlocuitor, care să continue şi eventual să completeze activitatea sa profetică.

Numele succesorului a fost ales chiar de Dumnezeu, în persoana lui Elisei. Nu avem cunoştinţă dacă Elisei urmase vreo pregătire teologică în şcolile profeţilor. Ştim însă că el era un om harnic şi plin de râvnă pentru tot ceea ce făcea. Ilie l-a găsit arând la câmp şi, fără niciun fel de pregătire, a aruncat mantaua asupra lui. Acest gest a avut semnificaţia transferului de autoritate. Cu siguranţă că puterea viitorului profet nu era dependentă de mantaua lui Ilie. Dumnezeu era izvorul puterii şi al înţelepciunii lui, iar purtarea mantalei lui Ilie era semnul că oficiul profetic fusese transferat în mod oficial. Poporul şi fiii profeţilor, văzând mantaua lui Ilie, aveau să îi acorde aceeaşi ascultare şi consideraţie noului profet ca şi maestrului său.

Succesul la un pas de tine:

Când vine vremea plecării din funcţie, nimănui nu-i este uşor. În demnitatea lui Ilie există o lecţie valoroasă, care merită urmată.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro