Ilie – punct și de la capăt

Devoțional zilnic

Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. 1 Împărați 18:30

Este semnificativ faptul că altarul Domnului fusese lăsat în părăsire. Acest lucru arată cât interes aveau oamenii pentru ei şi cât de rar obişnuiau să se adune în jurul lui. Cu siguranţă că altarele lui Baal şi ale Astarteei erau mult mai bine întreţinute. Cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi cei patru sute de proroci ai Astarteei erau foarte activi în a întreţine locurile de închinare idolatră din ţară. Slujitorii altarului Domnului erau în risipire şi erau vânaţi de oamenii Izabelei. Pe deasupra, interesul poporului era în mod vădit mult mai mare pentru adunările decadente străine, decât pentru slujbele închinate Domnului. Vina lui Ahab de a promova idolatria şi interesul poporului căutător de plăceri vinovate se combinaseră într-o apostazie generală.

Trebuia făcut ceva pentru a opri continuarea acestei stări de lucruri. Începutul a fost făcut prin repararea şi punerea în funcţiune a altarului de jertfe. Ilie a luat douăsprezece pietre potrivite pentru a simboliza interesul lui Dumnezeu pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Chiar dacă aceste seminţii erau acum divizate în două. Dumnezeu rămăsese la fel de interesat şi binevoitor faţă de Israel ca întreg. Făgăduinţele şi binecuvântările Sale aveau în vedere întreaga naţiune.

Refăcând altarul, Ilie a sugerat că primul lucru într-o reformă spirituală este o reconsiderare a serviciului de închinare. Altarul acesta trebuia să fie prezent în mod simbolic în fiecare familie a lui Israel, iar dimineaţa şi seara fiecare membru să fie prezent la închinare.

Succesul la un pas de tine:

Care sunt lucrurile din viaţa ta care ar trebui luate de la capăt? Caută în mod special în sfera obiceiurilor de închinare. Se va găsi ceva de făcut.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit